de Prof. Dr. Const. MIU
Nuntă în cer este un roman erotic, cu implicaţii filosofice, având ca temă nu atât „imposibilitatea comunicării în viaţa
cuplului, cât nepotrivirea de destin în planul existenţei comune.” (Eugen Simion).
În cartea sa Mircea Eliade, spirit al amplitudinii (Editura Demiurg, 1995), referindu-se la cele două poveşti de dragoste, criticul Eugen Simion opina: „Faptul inedit sugerat în finalul naraţiunii este că amândoi bărbaţii iubiseră, în momente diferite, aceeaşi femeie.”
În roman, sunt unele coincidenţe care ar putea să ne conducă spre o atare interpretare:
1. Fiecare partener – Andrei Mavrodin şi Radu Hasnaş – este obsedat din primul moment de mâna palidă a Ilenei, respectiv, a Lenei. Numai că una nu are inel (Ileana), cealaltă (Lena) are unul cu piatră albastră.
2. Atât Ileana, cât şi Lena îşi avertizează iubiţii cu aceleaşi cuvinte, într-un moment hotărâtor pentru evoluţia cuplului. „Gândeşte-te bine ce faci, gândeşte-te bine…” îi spune Ileana lui Andrei, când acesta declară că nu se mai poate ascunde, o doreşte ca femeie. Imediat ce Radu îi face cunoscut Lenei că ar vrea să fie soţia lui, aceasta îl somează: „Gândeşte-te bine ce faci.”
3. Cele două femei au un suflet impenetrabil, cu fluxuri şi refluxuri. Nu de puţine ori, Andrei se va plânge de tăcerile Ilenei, iar Radu va fi iritat de apatia Lenei.
Ambele mărturisesc partenerilor că le-a fost teamă de o asemenea iubire devoratoare, având parcă presentimentul eşecului.
Confesiunea Ilenei are la bază un paradox: „Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.”(s.n.).
Lena dă acestei confesiuni (bazate pe acelaşi paradox) accente dramatice: „Am luptat destul [e vorba, desigur, de lupta dintre pasiune şi raţiune – n.n.] (…) m-am apărat, am fugit de tine… Mi-era frică (…) Mi-era teamă de tine, fugeam, şi totuşi nu voiam să te pierd.”(s.n.).
4. Multă vreme, cei doi bărbaţi sunt intrigaţi că nu ştiu aproape nimic despre viaţa partenerelor dinainte de formarea cuplului. Şi una şi cealaltă declară tranşant: „…n-am nici un fel de trecut”. Doar Ileana îşi dezvăluie, la un moment dat, taina sufletului: „…vreau să-ţi spun că eu de-abia m-am vindecat de o mare, unică dragoste (…) mi-ar fi foarte greu să mai iubesc vreodată, dacă nu de-a dreptul imposibil.” Şi totuşi, ea se va angaja într-o iubire până la uitarea de sine.
E locul să spunem aici că dacă ar fi fost într-adevăr vorba de aceeaşi femeie, după experienţa avută (marea, unica dragoste), Ileana i-ar fi rămas fidelă. O femeie iubeşte cu adevărat sincer şi total o singură dată în viaţă. Total şi sincer îl va iubi şi Lena pe Radu…
METAMORFOZE 