***

 de Cristian Neagu

De gânduri ochii-mi sunt închişi
Şi-mi plouă vânăt de imagini
Cu soli, ce parc-au fost trimişi
S-aducă pace peste patimi.

Nu pot să trag… deşi aş trage
Cortina vieţii la-nceput,
Modificând astfel, pasaje,
Spre-a nu mai pierde ce-am pierdut,

Nu pot să dau… deşi aş da,
Regretele contra uitare,
Căci poate toată viaţa mea,
Am fost ursit să cer iertare,

Nu pot să am… şi de-aş avea
Instanţa vieţii la-ndemână,
O lege, tot m-ar condamna
Să-mi fie-n suflet, ea, stăpână

Şi-mi plouă vânăt pe imagini
Ce-mi par aievea-n ochi deschişi
Soli, ce se prefac în lacrimi
Şi pier, pe-obrajii mei prelinşi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s