TU…

de Doru Ion LAZĂR

Poetului Adrian Păunescu

 

 

Tu eşti poet al ţării spre vremea care vine,

Tu eşti poet al ţării profund şi nepătat,

Crescut prin ani când ţara se străduia spre bine,

Că eşti născut aproape cu mine deodat!

 

Tu eşti poet din fire al neamului cel harnic,

Neştiutor al faptei sau gândului meschin,

Care-a ştiut prin vreme, mereu, să fie darnic,

Dar obligat să lupte pentru al său destin.

 

 

Tu eşti poet al vieţii spre viaţa care vine,

Când, prinşi de inerţie, sunt oameni care tac,

Nedoritori de fapte şi împliniri de bine,

Dar meşteri în cuvinte, atunci – când se prefac.

basm

de Doru Ion LAZĂR

 

 

ILIA MUREŞANĂ,

Pământ sfinţit cu dor,

De-un neam nemuritor

C-o limbă diafană…

 

Ia plugul pe cormană

Trecut şi viitor…

ILIA MUREŞANĂ –

Pământ sfinţit cu dor,

reprezentări statuare ale Dacilor în arta romană

de Leonard Velcescu (cercetător in istoria artei – Franţa)

în exclusivitate pentru revista METAMORFOZE

 

Un numar impresionant de statui monumentale de Daci se gasesc actual in diferite muzee de stat si colectii private din lumea intreaga.

Aceste reprezentari de mare calitate artistica si iconografica le-am studiat si le studiez in continuare. O prima lucrare despre aceste studii a fost publicata in anul 2009, versiunea in limba româna, cu titlul : Dacii in sculptura romana – Studiu de iconografie antica, aparuta in Franta, iar varianta in franceza, Les Daces dans la sculpture romaine – Étude d’iconographie antique va apare anul acesta, tot in Franta. Tin sa va mentionez ca acest studiu este o teza de doctorat sustinuta la Sorbona si Ecole Pratique des Hautes Etudes in anul 2000.

Urmatorul studiu la care lucrez si care va fi tiparit este un Corpus, o incercare de a studia si publica « toate » reprezentarile de Daci, Geti, Traci, Frigieni (populatie inrudita cu Traco-Getii, plecati de la Dunarea de Jos in Asia Mica unde au fondat colonii), etc., in arta romana, care sint foarte numeroase, multa din ele putin cunoscute, sau deloc.

 

 Aceste opere sculpturale au fost executate in perioada Imparatului Traian (98-117 d.Hr.), dupa razboaiele purtate de Romani impotriva Dacilor (101-106 d.Hr.), pentru « impodobirea » Forului sau, la Roma, in momentul cind arta romana se afla in culmea gloriei sale, la apogeu, si indeosebi arta portretistica.

Dupa cum arata reconstituirile efectuate ale Forului lui Traian statuile de Daci erau situate la inaltime, deasupra fiecarei coloane de sustinere a galeriilor porticurilor si a fatadei de la Basilica Ulpia.

Dupa parerea mea se poate evalua numarul aproximativ al acestor statui : intre 90 si 100 de statui de Daci, in Forul lui Traian, unde se presupune amplasamentul lor exact, la nivelul aticelor. Trebuie mentionat ca exista si o alta categorie de statui de Daci care nu intra tot in categoria statuilor discutate mai sus, si nu se stie exact locul ocupat in Forul lui Traian, sau pur si simplu nu au nimic de a face cu Forul lui Traian si perioada acestuia.

Studiul pe care-l expun în această lucrare este structurat în doua parti despre reprezentarile iconografice de „Barbari” (Daci) in arta romana. Am crezut necesar de a intreprindre o cercetare sistematica a acestor reprezentari iconografice, precum si o analiza a caracteristicilor lor, in fine pentru a distinge mai bine trasaturile care diferentieaza reprezentarile Dacilor in raport cu alti ” Barbari ” (Celti, Germani, Traco-Frigieni). In acest scop, am considerat indispensabil o introducere despre semnificatia generală a termenului de Barbar folosit de Romani, precum si referitor la tipologia “ Barbarului ”, aşa cum reiese din textele literare antice. In modul acesta s-a ajuns a fi descris contextul general in care aceste sculpturi de Daci au fost realizate.

 

 

Întemniţat în rugăciune

noi poeme de TRAIANUS (Traian VASILCĂU) – Chişinău

Rănită , zace-n drum durerea,

Odaie-n trupu-mi îi voi face,

Tăcerea-i graiul care-i place,

Preaplînsul meu i-i mîngîierea.

A ruginit privirea Morţii,

Moare-n curînd şi-mi este teamă

Că fără ea, prin taina bolţii

Te-oi căuta zadarnic, Mamă!

Durerea de tine

de Cristian NEAGU

 

 

 

Am obosit de-atâtea întâmplări

Iar calea vieţii mi s-a-ngustat prea mult,

Coexistând în replici şi ample remuşcări

De tot ce-am fost, cum astăzi nu mai sunt.

 

Odaia mi-i strâmtă iar versul mă doare,

Încerc să m-adun spre a fi total;

Prin fereastră însă, tânjind după soare,

Văd mugur târziu ce moare pe ram.

PSEUDO-CRONICARI DE DUZINĂ

de prof. dr. Const. MIU

             Faptul că revistele literare – în ediţie tipărită sau în format electronic publică diverşi condeieri („iluştri” necunoscuţi!), care vor şi ei să se afirme, scriind recenzii la diferite cărţi (că de cronică nici nu poate fi vorba, pentru că aceasta presupune o notă personală în comentarii şi interpretări!) este îmbucurător. Însă, ce te faci, când o groază dintre aceşti novici pe terenul criticii de întâmpinare scriu doar ca să-şi vadă numele adunat într-un colţ de pagină de revistă – ca să-l parafrazăm pe Arghezi – ?!? Semnalam şi cu alt prilej necesitatea ca măcar redactorul şef al unor astfel de reviste să ceară avizul unor consilieri editoriali de specialitate – în acest caz, critici literari de prestigiu.

            Bunăoară, într-una din revistele electronice subsumate ARP – luceafărul-românesc.com –, Doina Drăgan („ilustră” necunoscută cronicar-comentator, din Timişoara) apare cu o cronichetă la volumul de versuri semnat de Al. Fl. Ţene, Ziua a şaptea după Artur (Editura Contrafort, Craiova, 2009.

            Semnatara consideraţiilor despre cartea lui Al. Fl. Ţene stă prost atât cu exprimarea, cât şi cu ideatica pe care vrea s-o transmită cititorilor, cu privire la „obiectul muncii”. Să nu ştie Doina Drăgan că tautologia e considerată de către gramaticieni drept o greşeală de exprimare? Iată un exemplu: „Ziua a şaptea după Artur cartea autorului Al. Florin Ţene (…) este cartea care respectă destinul autorului – acela de a face bine.” (s. n.) Pe lângă tautologia subliniată de noi (ca în „clasica” exprimare de clasa a V-a: „Şcoala noastră e o şcoală frumoasă.”; deşi se putea lesne evita:  „Şcoala noastră e una frumoasă.”), sesizăm şi o cacofonie (impardonabilă pentru  un cronicar atent la exprimare!) – „care respectă” –, precum şi ambiguitatea: în primul rând, o carte nu respectă un destin al unei persoane, ci-l evocă; în al doilea rând, aşa cum reiese din context înţelegem că autorul la care se referă Doina Drăgan ar fi Al. Fl. Ţene şi nu Artur Silvestri. Şi dacă acceptăm ideea Doinei Drăgan, anume că Al. Fl. Ţene a făcut un mare bine publicând această carte,  se cuvine totuşi să spunem răspicat că un bine şi mai mare i-a făcut acestui poet Artur Silvestri, scoţându-l din anonimatul scriitorului de provincie şi publicându-l asiduu şi preferenţial în revistele electronice ale ARP, pe care le coordona!

O JOACÃ DE-O VIAŢÃ

de Ionuţ TOADER

Laureat al concursului literar ARIPI de DOR –

ediţia a IV-a 2009, MEDGIDIA

 

Ne-am pus încrederea

la adãpost  şi armonia sentimentelor ne-a

Curaţat fiinţa
ce s-a scãldat in balta neşansei.

 

Am cãlcat peste
cuvinte mari ce au încins suflarea Învaţaţilor,

Şi ne-am fript degetele si cãlcâiul

În roua stelelor arse
de atâta dor ,ce-a cãzut  peste cenuşa

Lacrimilor reci si bolnave
care au ars obrazul crãpat,.. de muritor…….

Pentru tânjitul Pãmânt…

 

Cu un proverb

de Marion MANOLESCU

 

    Poezii din volumul în pregătire –    PROVERBE               

 

                        Cu un proverb

                        ai căutat

                        să mă cumperi

 

                        Cu încă un proverb

                        ai încercat

                        să mă vinzi

 

                        De atunci

                        bântuie-n

                        sufletul meu

                        povestea

                        cu “pisica

                        blândă “

                        care “zgârâie rău “

 

                                    Avec un proverbe

 

                               

                                    « Les eax calmes

                                    sont les plus profondes »

 

                                    Avec un proverbe

                                    tu as voulu

                                    m’acheté

 

                                    Avec un autre proverbe

                                    me vendre

                                    tu as bien essayé

 

                                    Dès lors

                                    mon âme

                                    est ravagée

                                    du conte

                                    du chat apprivoisé

                                    qui griffe

                                    avec méchanceté

Copacul

de Carmen SYLVA

Caldul soare-al verii ţese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu’ nourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.

Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe lunca
Stă-n trăita lume de cântări şi flori.

N-are bucurie nici de vânt şi ploaie,
Nici de cânt de păsări, nici de cuib cu pui;
Din podoaba-ntreagă a vieţii lui
Nu-i ramase bietul nici măcar o foaie.

Ce ruşine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deşarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.

Dar el stă, sărmanul, stă-nrădăcinat
Iată vie-un fulger şi-o să mori! Nu plânge!
Nu! Veni furtuna vai, numai spre a frânge
Crengi din el, lăsându-l şi mai ruşinat!

 

Generalul Theodori, medicul palatului regal, spune că regina Elisabeta şi-a ales pseudonimul literar din dorinţa de a cânta deopotrivă pădurile natale şi pe cele descoperite în munţii patriei adoptive (Carmen – cântec, Sylva – pădure). Anul 1880 consemnează publicarea la Lepzig a primelor volume de versuri, două dintr-o lungă serie ce va cuprinde peste 50 de ediţii în ţară şi în străinătate, din care numeroase se referă la romani, fie ca povestiri, descrieri geografice sau schiţe istorice şi etnografice. Titu Maiorescu sintetiza activitatea literară a reginei recunoscând rolul pe care l-a avut în popularizarea literaturii române, necunoscută până atunci în Occident prin traducerile şi ediţiile publicate, dar şi în privinţa păstrării portului naţional, a întăririi sentimentului etnic la romani, precum şi în dezvoltarea micii industrii casnice româneşti sau în organizarea ajutoarelor sanitare in timpul Războiului de Independenţă.

PICĂTURI de VIAŢĂ

de Cosmin ŞTEFĂNESCU

 

2. Faţă în faţă cu un strop de viaţă

              Viaţa privită prin vizor pare atât de reală, atât de vie, palpitantă, fatidică şi absolut tranşantă şi ne este contemporană nouă, protagoniştilor ei. Totul pare o luptă fără sorţi de izbândă cu morile de vânt sau o figură de stil a ceea ce reprezintă durerea dusă la paroxism.

               Nu rareori ne privim în oglindă şi descoperim cum ne-a pustiit vremea şi ce a făcut din noi – mii şi mii de crevase minuscule adevărate văi rift unde faliile stau îngheţate într-o aşteptare tectonică.

               Societatea a devenit un instrument sau o creaţie cu un spectru de putreziciune şi de boală adusă deliberat într-un stadiu critic poleită însă cu diverse aspecte pastelate, pentru un strop de culoare.

               Corupţia este astăzi Marea Doamnă Cenuşie, cea care tronează în mantia de ură, mizerie şi dezmăţ şi jonglează cu oamenii un noian infinit de evenimente şi sentimente. De fapt aceasta este aceiaşi creatură hidoasă care ne zâmbeşte hidos din senat, parlament şi televiziune şi îşi face veacul în mai toate vârfurile de lance ale societăţii. Aici sunt adăpostite facţiunile vechi şi noi călare pe un butoi cu pulbere fierbând într-o tăcere mută. Nu cred că va mai dura mult, până se va sparge buboiul.