TU…

de Doru Ion LAZĂR

Poetului Adrian Păunescu

 

 

Tu eşti poet al ţării spre vremea care vine,

Tu eşti poet al ţării profund şi nepătat,

Crescut prin ani când ţara se străduia spre bine,

Că eşti născut aproape cu mine deodat!

 

Tu eşti poet din fire al neamului cel harnic,

Neştiutor al faptei sau gândului meschin,

Care-a ştiut prin vreme, mereu, să fie darnic,

Dar obligat să lupte pentru al său destin.

 

 

Tu eşti poet al vieţii spre viaţa care vine,

Când, prinşi de inerţie, sunt oameni care tac,

Nedoritori de fapte şi împliniri de bine,

Dar meşteri în cuvinte, atunci – când se prefac.

Continuă lectura

Anunțuri

reprezentări statuare ale Dacilor în arta romană

de Leonard Velcescu (cercetător in istoria artei – Franţa)

în exclusivitate pentru revista METAMORFOZE

 

Un numar impresionant de statui monumentale de Daci se gasesc actual in diferite muzee de stat si colectii private din lumea intreaga.

Aceste reprezentari de mare calitate artistica si iconografica le-am studiat si le studiez in continuare. O prima lucrare despre aceste studii a fost publicata in anul 2009, versiunea in limba româna, cu titlul : Dacii in sculptura romana – Studiu de iconografie antica, aparuta in Franta, iar varianta in franceza, Les Daces dans la sculpture romaine – Étude d’iconographie antique va apare anul acesta, tot in Franta. Tin sa va mentionez ca acest studiu este o teza de doctorat sustinuta la Sorbona si Ecole Pratique des Hautes Etudes in anul 2000.

Urmatorul studiu la care lucrez si care va fi tiparit este un Corpus, o incercare de a studia si publica « toate » reprezentarile de Daci, Geti, Traci, Frigieni (populatie inrudita cu Traco-Getii, plecati de la Dunarea de Jos in Asia Mica unde au fondat colonii), etc., in arta romana, care sint foarte numeroase, multa din ele putin cunoscute, sau deloc.

 

 Aceste opere sculpturale au fost executate in perioada Imparatului Traian (98-117 d.Hr.), dupa razboaiele purtate de Romani impotriva Dacilor (101-106 d.Hr.), pentru « impodobirea » Forului sau, la Roma, in momentul cind arta romana se afla in culmea gloriei sale, la apogeu, si indeosebi arta portretistica.

Dupa cum arata reconstituirile efectuate ale Forului lui Traian statuile de Daci erau situate la inaltime, deasupra fiecarei coloane de sustinere a galeriilor porticurilor si a fatadei de la Basilica Ulpia.

Dupa parerea mea se poate evalua numarul aproximativ al acestor statui : intre 90 si 100 de statui de Daci, in Forul lui Traian, unde se presupune amplasamentul lor exact, la nivelul aticelor. Trebuie mentionat ca exista si o alta categorie de statui de Daci care nu intra tot in categoria statuilor discutate mai sus, si nu se stie exact locul ocupat in Forul lui Traian, sau pur si simplu nu au nimic de a face cu Forul lui Traian si perioada acestuia.

Studiul pe care-l expun în această lucrare este structurat în doua parti despre reprezentarile iconografice de „Barbari” (Daci) in arta romana. Am crezut necesar de a intreprindre o cercetare sistematica a acestor reprezentari iconografice, precum si o analiza a caracteristicilor lor, in fine pentru a distinge mai bine trasaturile care diferentieaza reprezentarile Dacilor in raport cu alti ” Barbari ” (Celti, Germani, Traco-Frigieni). In acest scop, am considerat indispensabil o introducere despre semnificatia generală a termenului de Barbar folosit de Romani, precum si referitor la tipologia “ Barbarului ”, aşa cum reiese din textele literare antice. In modul acesta s-a ajuns a fi descris contextul general in care aceste sculpturi de Daci au fost realizate.

 

 

Continuă lectura

Întemniţat în rugăciune

noi poeme de TRAIANUS (Traian VASILCĂU) – Chişinău

Rănită , zace-n drum durerea,

Odaie-n trupu-mi îi voi face,

Tăcerea-i graiul care-i place,

Preaplînsul meu i-i mîngîierea.

A ruginit privirea Morţii,

Moare-n curînd şi-mi este teamă

Că fără ea, prin taina bolţii

Te-oi căuta zadarnic, Mamă!

Continuă lectura

Durerea de tine

de Cristian NEAGU

 

 

 

Am obosit de-atâtea întâmplări

Iar calea vieţii mi s-a-ngustat prea mult,

Coexistând în replici şi ample remuşcări

De tot ce-am fost, cum astăzi nu mai sunt.

 

Odaia mi-i strâmtă iar versul mă doare,

Încerc să m-adun spre a fi total;

Prin fereastră însă, tânjind după soare,

Văd mugur târziu ce moare pe ram.

Continuă lectura

PSEUDO-CRONICARI DE DUZINĂ

de prof. dr. Const. MIU

             Faptul că revistele literare – în ediţie tipărită sau în format electronic publică diverşi condeieri („iluştri” necunoscuţi!), care vor şi ei să se afirme, scriind recenzii la diferite cărţi (că de cronică nici nu poate fi vorba, pentru că aceasta presupune o notă personală în comentarii şi interpretări!) este îmbucurător. Însă, ce te faci, când o groază dintre aceşti novici pe terenul criticii de întâmpinare scriu doar ca să-şi vadă numele adunat într-un colţ de pagină de revistăca să-l parafrazăm pe Arghezi ?!? Semnalam şi cu alt prilej necesitatea ca măcar redactorul şef al unor astfel de reviste să ceară avizul unor consilieri editoriali de specialitate – în acest caz, critici literari de prestigiu.

            Bunăoară, într-una din revistele electronice subsumate ARP – luceafărul-românesc.com –, Doina Drăgan („ilustră” necunoscută cronicar-comentator, din Timişoara) apare cu o cronichetă la volumul de versuri semnat de Al. Fl. Ţene, Ziua a şaptea după Artur (Editura Contrafort, Craiova, 2009.

            Semnatara consideraţiilor despre cartea lui Al. Fl. Ţene stă prost atât cu exprimarea, cât şi cu ideatica pe care vrea s-o transmită cititorilor, cu privire la „obiectul muncii”. Să nu ştie Doina Drăgan că tautologia e considerată de către gramaticieni drept o greşeală de exprimare? Iată un exemplu: „Ziua a şaptea după Artur cartea autorului Al. Florin Ţene (…) este cartea care respectă destinul autorului – acela de a face bine.” (s. n.) Pe lângă tautologia subliniată de noi (ca în „clasica” exprimare de clasa a V-a: „Şcoala noastră e o şcoală frumoasă.”; deşi se putea lesne evita:  „Şcoala noastră e una frumoasă.”), sesizăm şi o cacofonie (impardonabilă pentru  un cronicar atent la exprimare!) – „care respectă” –, precum şi ambiguitatea: în primul rând, o carte nu respectă un destin al unei persoane, ci-l evocă; în al doilea rând, aşa cum reiese din context înţelegem că autorul la care se referă Doina Drăgan ar fi Al. Fl. Ţene şi nu Artur Silvestri. Şi dacă acceptăm ideea Doinei Drăgan, anume că Al. Fl. Ţene a făcut un mare bine publicând această carte,  se cuvine totuşi să spunem răspicat că un bine şi mai mare i-a făcut acestui poet Artur Silvestri, scoţându-l din anonimatul scriitorului de provincie şi publicându-l asiduu şi preferenţial în revistele electronice ale ARP, pe care le coordona!

Continuă lectura

O JOACÃ DE-O VIAŢÃ

de Ionuţ TOADER

Laureat al concursului literar ARIPI de DOR –

ediţia a IV-a 2009, MEDGIDIA

 

Ne-am pus încrederea

la adãpost  şi armonia sentimentelor ne-a

Curaţat fiinţa
ce s-a scãldat in balta neşansei.

 

Am cãlcat peste
cuvinte mari ce au încins suflarea Învaţaţilor,

Şi ne-am fript degetele si cãlcâiul

În roua stelelor arse
de atâta dor ,ce-a cãzut  peste cenuşa

Lacrimilor reci si bolnave
care au ars obrazul crãpat,.. de muritor…….

Pentru tânjitul Pãmânt…

 

Continuă lectura