revista in format PDF

METAMORFOZE_165_MARTIE_2017

Anunțuri

LUMINA ÎNVIERII

Const. MIU

Lumina Învierii

S-aprindă-n astă noapte

O candel’-a iertării

Rostită doar în şoapte…

 

Sufletul precum o iască

Ce-şi aşteaptă doar amnarul,

Să-şi golească tot amarul;

Scânteiând, iubirea crească!

 

Ea apoi să se reverse

Peste inima pereche;

Patimile fie şterse,

Nouă – inima cea veche!

INVIEREA_lui_IISUS

PANNONIA ÎN CARE S’AU AȘEZAT TRIBURILE ASIATICE NU S’A ÎNVECINAT NICIODATĂ CU TRANSILVANIA

PANNONIA ÎN CARE S’AU AȘEZAT TRIBURILE ASIATICE NU S’A ÎNVECINAT NICIODATĂ CU TRANSILVANIA

Vatra Stră-Română

Între Menumorut – Arpad (Arpad moare în 907) şi Ştefan I al Ungariei (997-1038), este un secol. Ce s’a întâmplat în acest secol? Istoricii noştri nu ne spun, deşi este vorba de contextul istoric european al statelor medievale româneşti, implicit de istorie românească.
Aceeaşi situaţie se repetă şi cu sec. XI.
S’a strecurat, şi în tratatele de istorie, o eroare regretabilă. Panonia, teritoriul în care au migrat ungurii în 896, este la vest de Dunărea Mijlocie (aproximativ jumătatea de vest a Ungariei de azi).

Provincia Pannonia ocupată de triburile asiatice

Acest adevăr este cuprins, în străinătate, în tratatele sau capitolele consacrate Evului Mediu, situaţie reliefată şi în hărţi, fără nici o excepţie. Extinderea Denumirii de Panonia este târzie. În sec XIX pătrunde în unele cărţi de istorie. E preluată astfel, din nebăgare de seamă, de istoricii noştri. Aşa şi Constantin C. Giurescu în Istoria Românilor, I, Bucureşti, 1975, vorbeşte şi…

Vezi articol original 6.729 de cuvinte mai mult

O, Sheherezadă

Mihaela BOTEZATU

Cu ochii flămânzi, cu inima grea,

Aştept o lumină din ochii-ţi să cadă,

Din părul brodat cu bucle de nea,

Să vin să te văd, o, Sheherezadă.

 

Poveştile tale mi-au deschis ani-lumină,

Iar buzele mele te cântă cu dor;

Un dor de privire din bolta senină,

De mâna ta caldă, a vieţii pridvor.

 

Spuneai slove dulci, unite de vrajă

Ca ochii mei grei să-I umpli de tihnă,

Să-mi stai mai apoi o noapte de strajă,

Să nu oboseşti, să nu ceri odihnă.

 

 

Şi-apoi să-mi săruţi fruntea cam creaţă

Căci visul cu zmei şi cu zâne mă lua,

Şi-mi dădeai  prin iubire crâmpeie de viaţă,

Când trupu-mi zăcea sub aripa ta.

 

Mai vino azi, dragă, iubită Crăiasă,

Mă du mai departe, cu tine tu ia-mă!

Mi-e dor de-ntâlnirea cu tine de-acasă,

Tu, scumpă, frumoasă, pe veci a mea mamă!