EROI AU FOST, EROI SUNT INCĂ

Nicholas ANDRONESCO

Poate, că însăşi Dumnezeu a dorit ca această scrisoare să ajungă anume în această perioadă la mine, atunci când eu mai cercetam unele documente, articole referitoare la operaţiile militare ale armatelor române în Războiul al doilea Mondial. Scrisoare a sosit din SUA de la prietenul meu Dr. Nicholas Andronesco, poet şi om de ştiinţă, cercetător în fizică şi matematică. Iată ce -mi scrie Domnia sa: „Vă redau mai jos scrisoarea unchiului meu Alexandru Andronescu. Aceasta este ultima scrisoare primită de la dânsul, după care familia noastră nu a mai avut nici-o veste directă de la Sandu. Doar în 1957 câţiva oameni veniţi din prizonierat din Rusia s-au oprit la poarta casei din Călăraşi, Strada Bucureşti numărul 284 (acum 274) şi au povestit, că Sandu ar fi în viaţă în Rusia, în Siberia. Bunica (Mamamare) Maria Andronescu a trăit cu Speranţa, că-şi vede din nou fiul până în ultima ei clipă, în 16 decembrie 1964, când a trecut la cele veşnice. Dânsa a avut opt băieţi în viaţă, Cel mai în vârstă fiu a fost Gheorghe (Gicu) despre care Sandu vorbeşte în scrisoare. Al doilea după vârstă este Sandu, şi al treilea fiu este Cornel, tatăl meu. La data când Sandu scrie scrisoarea, tata era în armată la  apărarea aeroportului din Bucureşti. După al doilea război mondial tata a fost considerat veteran de război.  Tatăl meu s-a trecut din viaţă pe 21 martie 1979. Ultimul  frate al său,  Aurel, a  trecut şi el la cele veşnice pe 12 decembrie 2012. Bunicul, (Tatamare) Constantin Andronescu, care a luat parte activă în luptele de la Marăşeşti din 1917, a decedat în 1947.  Să le fie ţărâna patriei  România uşuară!

Dar, cu părere de rău, despre Sandu pană azi nu ştim nimic.”

Mai jos este poza ultimii scrisori a ostaşului Alexandru Andronescu. Transcrierea scrisorii este în ortografia actuală. Cuvintele din paranteză aparţin transcrierii.

 

24 VI 944

                                    Scumpii mei părinţi

     Aflaţi despre mine că sunt bine sănătos şi o duc bine cu serviciul militar. Am primit scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o şi m-am bucurat foarte mult. Vă rog să mă iertaţi că nu v-am scris până acum căci nu am avut posibilitatea. Banii care mi-aţi trimis odată cu scrisoarea, eu nu am primit bani imediat ce am primit scrisoarea, iar banii i-am primit la o lună de zile de când am primit scrisoarea. Cauza este că eu am fost mutat (de) la adresa (de la) care vă trimit scrisoarea aceasta. Acei 3000 lei i-am primit după ce am scris mai sus la o lună de zile şi am mai primit o c.p. (carte poştală) scrisă de Gicu că mai mi- o timis 2000 lei, dar aceşti bani nu i-am primit. Am primit o c.p. de la Cornel si m-am bucurat că este bine sănătos. Mamă mă întrebi matale dacă am primit  3000 lei de acum 3 luni.  Să ştii că nu am primit, aceşti bani i-aţi trimis când eram în Basarabia şi v-am mai scris de ei că nu i-am primit, dar nu ştiu ce aţi făcut poate aţi pus adresa greşită aşa că să vă interesaţi la poştă dacă aveţi recipisa nu se poate ca să nu îi găsiţi. Eu după cum v-am mai scris în curând voi pleca pe front aşa că am să vă scriu când plec dar vă rog scrieţi-mi şi mie mai des câte o c.p. să ştiu şi eu ce mai faceţi.

Vă trimit multă sănătate din partea mea şi vă sărut cu mult dor.

Al dumneavoastra fiu care vă doreşte,   Alexandru

Despre ce ne aminteşte această scrisoare? Desigur, că în primul rând de începutul operaţiilor militare pentru eliberarea Basarabiei de către Armata Romană, aliată a Germaniei. Ne aminteşte de noaptea de 21-22 iunie 1941, când la ora 3:00, asumându-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis, din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin către armată: „Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.

 

Mai jos vedeţi scrisoarea ostaşului Alexandru Andronescu şi  2 poze înainte de a fi încorporat şi una cred,că e din 1944

 

 

 

 

 

 

Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre şi luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTASI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!” – General Ion Antonescu, 22 iunie 1941. Începuse războiul de eliberare, războiul sfânt anticomunist, cel mai crâncen război al istoriei României. Armata Română a trecut Prutul păşind pe pământul strămoşilor săi, nu a călcat pe pământ străin, ci pe pământ Românesc! România intrase în războiul de eliberare a provinciilor româneşti Basarabia şi Bucovina de Nord care se aflau sub ocupaţia Uniunii Sovietice. Aici e cazul să-l menţionăm pe strălucitul comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a de la începutul operaţiilor de eliberare şi până la sud-est de Stalingrad şi înapoi până în august 1944 Generalul Petre Dumitrescu şi Armatei a 4-a Română condusă de Generalul Nicolae Ciupercă.

Să ne întoarcem la scrisoarea noastră pentru câteva clipe. Ostaşul Alexandru Andronescu a fost ostaş al unei din aceste două armate şi fiindcă la data scrierii acelor rânduri din ultima scrisoare, 24 iunie 1944, după 3 luni de la aflarea în Basarabia, şi că în curând va pleca pe front se poate presupune, că Alexandru a scris această scrisoare înainte de începutul operaţiei militare Iaşi-Chişinău.

După cum ştim,în 1944, Wehrmachtul a fost împins înapoi de-a lungul întregului front. Până în luna mai, Heeresgruppe Südukraine (Grupul de armate Ucraina de sud) a fost împins până pe frontiera României interbelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit rezistentă, fiind străpunsă în două locuri de armata sovietică. Din iunie 1944, în acest sector de front s-a reinstaurat calmul, iar trupele Axei au avut răgaz să-și consolideze pozițiile. Înseamnă, că ostaşul Alexandru Andronescu se putea afla la refacerea armatei peste Prut, în Romania Mare. Dacă Alexandru s-a aflat pe front de la începutul războiului, atunci, cu hotărâre putem afirma, că el a luat parte la lupte şi după eliberarea Basarabiei de sub sovieto-comunişti. La 26 iulie 1941 armata româna a atins Nistrul. Scopul pentru care ţara noastră intrase în război era astfel atins. În Basarabia s-a reinstaurat administraţia românească. În ziua următoare, Hitler i-a trimis lui Antonescu o scrisoare, în care îi solicita concursul militar, în continuare, peste Nistru, pentru zdrobirea trupelor sovietice.  Antonescu a acceptat cererea germană în speranţa că  Hitler îl  va sustine în lupta pentru anularea Dictatului de la Viena. În acelaşi timp, se considera necesară organizarea peste Nistru, a unei zone de protecţie în faţa unor noi agresiuni sovietice.

La 6 august 1941, în cadrul întrevederii cu I. Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler i-a cerut ca Armata Româna sa actioneze pe direcţia Odessa –Peninsula Crimeea şi îi încredinţează României administraţia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de Mareşal al României. Fortele militare românesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, în Crimeea si Caucaz. În confruntările de la Odessa Armata a 4-a Română a pierdut aproape 18 000 soldaţi, a înregistrat aproximativ 11 400 disparuţi şi 63 300 raniţi. Oraşul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, după care unele unitaţi au fost retrase în ţară pentru refacere.

În cadrul înclestarii de la Stalingrad‘ (iulie 1942 – februarie 1943), 26 divizii româneşti au luptat alături de forţele Axei. Ele au înregistrat însă grave pierderi – 156 000 morţi, dispăruţi şi prizonieri. Armata a 3-a Română s-a aflat în încercuire alături de trupele germane, italiene şi maghiare. În anii 1943-1944, forţele române au susţinut, în continuare, lupte grele în Cuban, pentru apărarea Crimeii şi Basarabiei. După anul 1943, Ion Antonescu a înţeles că Germania a pierdut războiul şi a acţionat pentru a scoate ţara din război.  În acelaşi timp, mulţi ofiţeri superiori au cerut retragerea Armatei Române de pe front, date fiind şi marile pierderi materiale şi umane în campania din Uniunea Sovietică.

Alianţa României cu Germania nazistă nu a fost lipsită de unele contradicţii legate de problemele economice, solicitarile lui Ion Antonescu de anulare a Dictatului de la Viena, statutul Grupului Etnic German din ţara noastră, tra­tamentul aplicat evreilor şi discuţiile angajate de România în capitalele statelor neutre pentru ieşirea din război. Totuşi, raporturile personale dintre Hitler şi Ion Antonescu au fost în general bune, dictatorul nazist având încredere în conducatorul român.

După bătălia de la Stalingrad Armata 3 Română a mai ramas pe front cu doar patru divizii de infanterie de la aripa ei stângă, iar în ofensiva de la Cotul Donului a fost scoasă definitiv din luptă.

După ce pierduse Corpul 6 a armatei, Armata 4 Română a fost retrasă şi a fost întărită cu Corpul de Cavalerie (Diviziile 5 si 8 Cavalerie). Ea a luat parte la operaţiile Grupului de Armate în scopul salvării trupelor încercuite la Stalingrad. Dar, acest grup, epuizat de pierderi, după trei zile a fost puternic atacat şi după alte trei zile de lupte indârjite, a fost desfiinţat. Astfel şi Armata 4 Română şi-a pierdut orice valoare operativă.

Se vede, că prin tot acest calvar al războiului a trecut şi ostaşul român Alexandru Andronescu. Noi am stabilit, că el în martie 1944 se afla pe front în luptele pentru apărarea Basarabiei iar la 24 iunie 1944, înainte de începutul operaţiei Iaşi-Chişinău nu se mai afla aici. Se iscă întrebarea:- Unde se găsea? Presupunem, că se afla la un moment de răgaz înainte de a pleca pe front, după cum scrie în scrisoare…Înseamnă, că a luat parte la luptele din august 1944 din cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău.

 Lovitura de stat militară dată de fostul rege Mihai I la 23 august 1944 pentru redobândirea prerogativelor constituţionale ca rege, cedate lui Ion Antonescu de către Carol al II-lea la începutul lunii septembrie 1940, a marcat un mare dezastru naţional pe care România îl va purta o lungă perioadă de timp. Ca urmare, ţara a fost ocupată militar prin capitularea necondiţionată iar Armata română aflată în zona frontului din Moldova a fost dezarmată şi capturată luând calea lagărelor de prizonieri sovietice circa 175.000 de militari români. Prin capitularea necondiţionată ordonată de către fostul rege, România şi-a pierdut definitiv libertatea, s-a dezonorat singură, i s-a refuzat şi acordarea statutului de ţară cobeligerantă deşi a fost a patra putere militară participantă la înfrângerea Germaniei hitleriste.

 

Mai departe i se pierde urma. Urma, dar nu ostaşul, omul Alexandru Andronescu…Doar nu au primit nici o citaţie s-au înştiinţare, că ar fi căzut pe câmpul de luptă ori a dispărut fără urmă… Nimeni nu ştie nimic, numai inima mamei ştia, îi şoptea, că e viu, că este undeva…mai ales după întoarcerea din prizonieratul siberian al camarazilor fiului în 1957, spunându-i că fiul Sandu e viu…undeva pe pământurile veşnic îngheţate, din ţara oamenilor cu sufletele la fel, îngheţate… Dar, cum de-a ajuns acolo, în ce împrejurări? Poate, că undeva în pământul acela îngheţat îşi află locul de odihnă veşnică şi cineva ştie unde? Poate, că a scăpat cu viaţă din iad şi s-a oploşit pe undeva, lăsând şi el urme pe acel (acest) pământ: copii, nepoţi?…Cine ştie, mare este minunea ta, Doamne?!

1.     Ştiu, că la Chişinău activează o filială a emisiunii TV ruse „жди меня” şi cred, că nu va fi împotrivă de a se implica în careva cercetări, ce se referă la soarta acestui ostaş român, unul din miile de ostaşi eroi pierduţi în anii de foc al războiului.   

Iacob Cazacu-Istrati, Toronto, Canada

Contact: iacob.cazacu@gmail.com

Bibliografie

1.I. S. Dumitru, Tancuri în flăcări

2.H. Kissel, Die Katastrophe in Romanian

3. E. F. Ziemke, Stalingrad to Berlin
4. Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) – Wikipedia ro.wikipedia.org/wiki/Frontul_de_Răsărit_(al_Doilea_Război_Mondial)
5. Operațiunea Iași-Chișinău – Wikipedia

 6.De ce e 25 octombrie Ziua Armatei Române? | Historia

7. razboiul romaniei pentru reintregire nationala (1941-1945)

      www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_8.html

8. Pagină oficială dedicată participării românilor la al doilea război mondial
9. Soldații sovietici ai Marelui Război Patriotic
10. Hartă a frontului de răsărit
11. „Operațiunea Iași-Chișinău: Atitudini Oficiale și Neoficiale”, Centrul de Monitorizare și Analiză Strategică, 25 august, 2005
12. Florin Mihai, „Sărbătoarea Armatei Române”, Jurnalul Național, 25 octombrie, 2007
13. „60 de ani de la ‘operațiunea Iași – Chișinău'”, BBC, 24 august, 2004Categorii
14. Istoria României
15. Istoria Republicii Moldova
16. Istoria Uniunii Sovietice
17. Al Doilea Răyboi Mondial – Frontul european de răsărit

 

 

poeme semnate de

Irina ZAMFIRESCU

Dorinţa

 

Ce vreau eu? Dragoste.

Impletită cu dor într-un

Fuior de timp.

 

Ce vreau eu? Linişte.

Presărată prin timp

Cu multă dragoste.

 

Ce-mi doresc peste timp?

Înţelepciune.

Crescută cu dragoste, în timp

Spre dăinuire!

 

 

Credinţa

 

La început, a fost Credinţă.

Şi apoi, un om nepăsător –

Vegheat de propria-i dorinţă,

Crezând că e nemuritor.

 

Dar, Dumnezeu ce-i dase Viaţă

Şi multe semne-n viaţa sa,

Privindu-şi omul, cu-ngăduinţă,

O lecţie a vrut a-i da!

 

 

Dragostea

 

Dragostea, e mereu un cânt

O odă ce n-o laşi să moară –

E ca o salbă ce o porţi în gând

Sau, o nepreţuit-primită-n dar

Comoară!

 

Dragostea, poţi să o asemeni cu…

O iişoară – ţesută timp

De-o viaţă de cei Doi –

Nepreţuit- a lor comoară

Purtată-n gând, de-un cânt

Nicicând lăsat să moară!

MIRARE

Eşti mirarea din oglindă,

Iar la cărţi – damă de ghindă;

Faci a gândului bretea

Să vibreze chiar şi ea.

 

Să ghiceşti în astă noapte

Ale sufletului şoapte;

Câte drumuri de visare

O să facem noi la mare.

 

Cu al inimii ghioc,

Să-mi ghiceşti de am noroc

Să iubesc dama de ghindă –

O mirare în oglindă.

noi creaţii semnate de

Mira TULBURE

 

Odată

 

Cădeau odată ploile de sus

Erau odată stelele aproape

Iar astăzi toate ploile s-au scurs

Parcă şi stelele acum sunt mai departe.

 

Erau parcă mai vii culorile odată

Vântul era domol,cerul mai senin

În loc de culori a rămas doar o pată

Vântul s-a înteţit,cerul stropit cu venin.

 

Şi uşile cândva erau mai larg deschise

Iar ochii pe atunci parcă priveau mai blând

Acum nu ştim să batem decât la uşi închise

Astăzi nu mai zburăm,înaintăm săltând.

 

Era cândva rostit cu înţeles cuvântul

Şi omul era altfel,era mai cumpătat

Acum nu mai este atât de sincer gândul

Şi parcă nici cuvântul nu mai e nepătat.

 

Erau mai largi drumurile pe care hoinăream

Dar timpul le-a schimbat,înguste acum sunt

Sus ne erau ţelurile,tot mai sus le-mpingeam

Dacă le cauţi astăzi,sunt jos,la pamânt.

 

 

 

 

Metamorfoză

 

Din braţe se deschid largi aripi străvezii

Prin piept curge nisipul din clepsidra spartă

În inimă cresc plăpânzii maci sângerii

De poveri iluzorii  e mintea secată.

 

În suflet e ascunsă întreaga tăcere

Spulberată-n cioburi în nopţile târzii

Din ochi evadează speriate himere

Cuvintele se-adună-n eterne poezii.

 

 

 

 

Tu alegi !

 

În viaţă poţi să fii mai mult decât un simplu călător

Dar numai tu alegi dacă trăieşti prin mers sau zbor.

 

Tu decizi lângă cine şi cum vrei să trăieşti

E alegerea ta dacă urăşti sau iubeşti.

 

Poţi să râzi cu lacrimi,sau în hohote să plângi

Să-ţi trăieşti visele,sau să te visezi trăind.

 

Ai putea să fii trist,dar şi să fii fericit

Să vezi ce e frumos,ori doar ce e urât.

 

Tu alegi dacă judeci sau dacă vrei s-accepţi

Că n-au existat niciodată oameni perfecţi.

 

Tu decizi ce fel de univers îţi creezi

Şi e alegerea ta calea pe care-o urmezi.

 

După o cădere,poţi să te ridici

Sau poţi sa rămâi jos şi de milă să-ţi plângi.

 

Poţi să-ncerci viaţa a o înţelege

Sau poţi să-ncepi s-o trăieşti.Tu eşti cel care alege!

POEME SEMNATE DE

Alex BIŞAG – clasa a XI-a A, LTNB

 

în ochii celor care trec e toamnă

 

în ochii celor care trec e toamnă.

culorile s-au înălbit şi se desprind frivol,

iar pe obraji cândva ascunşi poartă stigmatul gol.

 

în ochii celor care trec e toamnă.

hieratic pleoapele se zbat într-un pode ţ de crep.

cu un vertji rocambolesc se sting şi iar încep.

 

în ochii celor care trec e toamnă.

nisip uscat ce-anină greu artriticul amurg.

din nori murdari şi dispara ţi nici ploile nu curg.

 

în ochii celor care trec e toamnă.

şi nici pe buze de carmin nu pierd mirajul frust.

în ochii celor care trec e toamnă,

iar irişii ascunşi cândva îşi uită propriul gust.

 

 

cei ce se frâng

 

 

Să nu atingi un vas care se crapă,

căci cutele târzii nu se mai strâng.

Nu vei fura frivola-i transparenţă,

ci doar pecetea celor ce se frâng.

 

Îţi va părea mai gol ca un crepuscul,

iar degetu-ţi confuz va fi veşmânt;

Ca noaptea, grele-i pleoapele se-nchid

şi tu-ţi vei pune fruntea în pământ.

 

Îl vei vedea cum se desprinde-n cioburi

şi-l vei ciobi şi tu cu un surâs

şi n-o să ştii că vasul ce se crapă

îngână glasul celor ce s-au dus.

Psihologia fricii

Gabi AXENIA – clasa a XI-a B

Cele două personaje  – Leiba Zibal şi neica Stavrache – din operele „În vreme de război” şi „O făclie de Paşti” trec printr-un declin psihologic şi moral.

Stavrache, spre deosebire de Leiba Zibal este singuratic, fără soţie, copii sau prieteni. Hangiul evreu este conştient până în momentul declanşării nebuniei sale din final, că drama sa are loc in frontierele lumii reale; în cel de-al doilea caz, hangiul Stavrache crede că se confruntă cu o fantomă. În aceste nuvele psihologice I. L. Caragiale urmăreşte degradarea psihică a celor două persoanje.                                                                                                                                            Putem sesiza incompetenţa justiţiei, astfel încât Zibal acţionează din dorinţa de a aplica propria-i justiţie: „Leiba a mers la primărie, apoi la suprefectură, să denunţe pe ameninţător, cerând sa fie păzit. Subprefectul, un tânăr foarte vesel, a început să râză de jidanul fricos şi să-l batjocorească.” Stavrache se interesează de pedepsirea tâlharilor şi, aflând că aceştia nu-şi trădaseră căpetenia, personajul îşi exprimă dispreţul pentru oficialităţi: „Aoleu! Ce mai judecatori.”                                                                                                                                                    Teama se transformă în obsesie şi cârciumarul începe să aibă halucinaţii, căci: „popa Iancu venea din când în când de pe altă lume să tulbure somnul fratelui său.” În momentul întâlnirii celor doi, Stavrache confundă planul real cu cel al halucinaţiilor. Ajunsă la paroxism, spaima hangiului izbucneşte, manifestându-se violent, când fratele îi atinge umarul cu mâna. El sare în picioare „cu părul vâlvoi, cu mâinile încleştate”, se repede „ca o furtună” spre o masă pe care o face ţăndări şi cu un „răcnet îngrozitor” se năpusteşte asupra fratelui, doborându-l la pământ.                                                                                                                         Obiectul terorii lui Stavrache este reprezentat de apariţia repetată a fratelui său, iar unealta de execuţie pentru Leiba era sfredelul.

Există o corespondenţă între stările tensionate ale personajelor şi cadrul natural, noaptea amplificând obsesia: „ a pierit în întunericul nopţii” şi „ în tăcerea nopţii, pierduţi în întuneric.”                                                                                                                                                          Ambele personaje au fost bine intenţionate, dorind să ajute. Episodul violent din copilaria lui Zibal, s-a dovedit a fi crucial în evoluţia psihologică a personajului. Când sosesc hoţii, acesta este  ca o bombă pe cale să explodeze, întrucât pe lângă frica existentă, se adaugă şi disperarea.                                                                                                                                                     Consider că atacul şi violenţa celor două personaje nu sunt justificate. Stavrache îl atacă fără  motiv pe căpitan, iar Zibal acţionează sub impulsul fricii de moarte, fără a putea analiza cele spuse de fostul angajat.

În concluzie, sunt de părere că cele două opere scrise de I. L. Caragiale sunt creaţii literare ce ilustrează psihologia fricii unor personaje ce ajung să devină din victime agresori.

Noiembrie în istoria muzicii rock

realizator:

prof. Ştefan GAŢACHIU

• 1 nov. 1963: S-a născut Richard John Cyril „Rick” Allen, bateristul trupei hard rock Def Leppard. După un accident de maşină, în care şi-a pierdut braţul stâng, Allen s-a perfecţionat în a cânta cu o singură mână.
• 1 nov. 1962: Grupul Beatles începe o serie de 14 concerte în Star Club din Hamburg.
• 5 nov. 1959: S-a născut Bryan Adams, cântăreţ şi compozitor canadian. A primit Ordinul Canadei pentru contribuţia adusă în muzică şi pentru activităţile sale filantropice. O parte din compoziţiile sale au fost nominalizate la Oscar şi Globul de Aur.
• 6 nov. 1970: Are loc primul concert al grupului Aerosmith la Nipmuc Regional High School in Mendon, Massachusetts.
• 7 nov. 1970: Led Zeppelin lansează cel de-al treilea album şi intră pe locul 1 în topurile din Anglia.
• 8 nov. 1957: S-a născut Porl Thompson, chitarist al grupului The Cure. În 1994 părăseşte grupul, alăturându-se lui Jimmy Page şi Robert Plant (foşti componenţi ai grupului Led Zeppelin) în turneul din 1995.
• 9 nov. 1966: John Lennon o întâlneşte prima oară pe Yoko Ono, cea care îi va deveni soţie.
• 9 nov. 1941: S-a născut Tom Fogerty, fratele mai mare al lui John Fogerty, liderul grupului Creedence Clearwater Revival. A murit pe 6 decembrie 1990 în urma contractării virusului HIV din cauza unor transfuzii de sânge.
• 10 nov. 1947: S-a născut Greg Lake, component al grupului Emerson, Lake and Palmer.
• 10 nov. 1967: Moody Blues lansează piesa Nights in White Satin. Piesa a ocupat locul 2 în Billboard Hot 100 şi a apărut pe coloana sonoră a mai multor filme.
• 11 nov. 1972: Berry Oakley, basistul celor de la Allman Brothers, moare într-un accident de motocicletă în acelaşi loc în care, exact cu un an înainte, murise şi Duane Allman.

11 nov. 1969: FBI îl arestează pe Jim Morrison după ce acesta se îmbătase şi se începuse să se ia de personalul unui avion. Jim se afla pe drum spre un concert al celor de la Rolling Stones. El şi-a petrecut noaptea în inchisoare, fiind eliberat contra unei cauţiuni de 2500 de dolari.

• 12 nov. 1964: S-anăscut David Ellefson, basistul trupei Megadeth.
• 13 nov. 1990: Patricia Boughton îl dă în judecată pe Rod Stewart, pentru că în timpul unui concert, o minge de fotbal degajată de pe scenă de catre solist s-a oprit în mâna ei rupându-i un tendon al degetului mijlociu. Ca rezultat al loviturii, partidele de sex dintre Patricia şi soţul ei au fost îngreunate… sau cel puţin aşa spunea femeia.
• 13 nov. 1967: Are loc premiera filmului Yellow Submarine, inspirat din muzica grupului Beatles.
• 14 nov. 1989: Pete Thounshend, chitarist al grupului The Who, ar fi recunoscut într-un interviu că este bisexual, făcând referire la piesa Rough Boys de pe albumul Empty Glass din 1980. Mai târziu, în 1994, într-un interviu pentru revista Playboy, Pete a negat declaraţia sa, spunând că autorul interviului a interpretat greşit spusele sale şi că el se referea la prietenii săi homosexuali.
• 15 nov. 1974: S-a născut Chad Kroeger, chitaristul şi vocalistul grupului canadian Nickelback. Este căsătorit cu cântăreaţa Avril Lavigne.
• 15 nov. 1969: Janis Joplin este arestată în timpul unui concert din Florida pentru că înjurase un poliţist care îi obliga pe spectatori să nu se ridice de pe scaune.
• 16 nov. 1974: John Lennon ajunge nr. 1 în Statele Unite cu Whatever Gets You Through The Night. Elton John a imprimat alături de John în studio, iar înţelegerea dintre cei doi era ca Lennon să apară pe scenă în cadrul unui concert al lui Elton, în cazul în care piesa ajungea nr. 1. John şi-a ţinut promisiunea şi a cântat live alături de Elton piesele I Saw Her Standing There, Lucy in the Sky With Diamonds şi Whatever Gets You Through the Night.
  • 18 nov. 1962: S-a născut Kirk Hammett, chitaristul formaţiei Metallica.
  • 18 nov. 2003: Compozitorul şi orchestratorul Michael Kamen moare în urma unui atac de cord. Kamen lucrase cu artişti ca Pink Floyd, Queen, Eric Clapton, Roger Daltrey, Aerosmith, Tom Petty, David Bowie, Eurythmics, Queensryche, Rush, Metallica, Herbie Hancock, The Cranberries, Bryan Adams, Jim Croce, Sting, sau Kate Bush.
  • 20 nov. 1974: Keith Moon, chitaristul de la The Who, leşină pe scenă după ce bea mai multe pahare de alcool amestecate cu tranchilizant pentru cai.
  • 20 nov. 2004: Liam Gallagher, solistul trupei Oasis, se ia la bătaie cu oamenii din holul unui hotel din Germania. Liam împreună cu alţi patru prieteni sunt arestaţi şi eliberaţi contra unei cauţiuni de 40000 de lire.
  • 21 nov. 1990: Mick Jagger (The Rolling Stones) se însoară cu top-modelul american Jerry Hall.
  • 22 nov. 1990: Michael Hutchence (solistul formaţiei INXS) este găsit mort în camera sa de hotel. În raportul medical întocmit după autopsie, s-a precizat că artistul s-a sinucis ca urmare a unei stări depresive şi a consumului excesiv de alcool şi droguri.
  • 22 nov. 1991: Alice Cooper sare în ajutorul a doi fani. Patrik şi Dee locuiau într-o casă ce urma să fie preluată de bancă pentru impozite neplătite. Alice Cooper permite să îi fie desenat chipul pe unul dintre pereţii clădirii pentru a atrage cumpărători. În cele din urmă decide să dea şi autografe pe bani, pentru a îi ajuta pe cei doi.

  23 nov 1976: La zece ore după ce fusese eliberat din arest, Jerry Lee Lewis este arestat din nou pentru că se plimba prin faţa casei lui Elvis cu un pistol în mână şi cerea să vorbească direct cu Regele.

  • 24 nov. 1991: Moare Freddie Mercury, solistul grupului Queen, în urma unor complicaţii cauzate de virusul HIV. Cu o zi înainte Freddie a făcut următoarea anunţ:

  În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămâni, doresc să confirm că am fost testat seropozitiv şi că am SIDA. Am simţit că este corect să ţin această informaţie doar pentru mine până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu. Acum a venit timpul pentru ca prietenii şi fanii mei din toată lumea să afle adevărul şi sper că toată lumea se va alătura doctorilor mei în lupta acestei boli teribile. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine şi sunt cunoscut pentru lipsa de interviuri. Vă rog să înţelegeţi că această politică va continua.

  • 26 nov. 1988: Cosmonauţii ruşi iau în spaţiu o casetă cu albumul Delicate Sound of Thunder al grupului Pink Floyd. Astfel, Pink Floyd devine prim trupă a cărei muzică a ajuns în spaţiu.
  • 27 nov. 1942: S-a născut Jimi Hendrix, unul din cei mai mari chitarişi ai tuturor timpurilor.
  • 28 nov. 1991: Nirvana cântă la Top of the Pops. Când li se cere să facă playback, Kurt Cobain începe să se strâmbe, iar ceilalţi muzicieni ai trupei stau nemişcaţi.
  • 29 nov. 2001: George Harrison (Beatles) moare în Los Angeles la vârsta de 58 de ani. George suferea de cancer la plamâni. Chitaristul era cel mai tânăr dintre componenţii Beatles, intrând în grup la vârsta de 16 ani.

  ● 30 nov. 1955: S-a născut William Broad, cunoscut în lumea muzicii sub numele Billy Idol, muzician rock, compozitor şi actor. Și-a început cariera ca membru al trupei punk rock Generation X, după care a urmat o carieră solo plină de succes.