de Theodor Damian
Cine a mai văzut doi munţi
să ascundă abisul
cel străveziu
munţii ascund doar fier şi răbdare
abisul ce-ţi dă fiori
doar pătrunzându-l cu mintea
ca un mormânt
între două golgote
ca o cruce pe care ni se coace
merindea
aşa e groapa tăcerii
un cameleon obosit
cântecul lui înfiorând rărunchii
fiinţei
cine a mai văzut
doi munţi adăpostind un abis
şi-un pustiu cu dunele-n spasme
sângerând din ochiu-i închis
