Le journal d’un demi-dieu

Jegu Teodor, IX^ème, Lycée ,, Nicolae Bălcescu, Medgidia

Professeur coordonateur Nechita Elena

J’ai noté  dans un journal ancien

Aux couvertures pourries,

La souffrance qui m’a poursuivi

Toute une vie éphémère.

Je regarde autour de moi

Et j’aperçois

Des gens qui attendent l’Apocalypse.

C’est peut – être leur plus beau rêve.

Mais les  vrais rêveurs

contemplent sur les ailes du temps

des étoiles qui meurent comme leurs espoirs.

Nous, les poètes,

Nous sommes les demi-dieux

Qui regardent le monde

Et le renferme dans les journaux.

Et l’encre tiré de nos veines molles

Disparaît au contact du bonheur.

Le monde qui nous entoure n’est pas

Comme nous l’espérions,

Mais, malheureusement,

Nous n’en avons pas le choix.

STRIGĂT ÎN NOAPTE

Const. MIU

MOTO:

Te iubesc până la moarte

Şi de-acolo, mai departe!

 

Inima-n genunchi te strigă,

Dorul ei să mi te frigă

C-ai lăsat nemângâiat

Sufletul ce ţi-a jurat

Linişte să nu găsească

Şi durerea lui să crească,

Dacă va dori vreodată

Să-şi croiască altă soartă.

 

Gheara nopţii sângerează

Inima care veghează:

Tu să ştii că doar în moarte

De mine o să ai parte!

Fara tine

Sandra BROJBĂ -clasa aIX-a D, LTNB

Sufletu-mi de caprioara

Face dorul sa imi para

Mai firav la-apus de luna

Fara-a ochiului cununa.

 

Privirea mi-a ruginit

De cand nu ne-am intalnit.

Glasul mi s-a fisurat

De-al tau dor nemasurat.

 

Tampla mea e neinsemnata

Daca nu e sarutata,

De misterul buzei tale,

Imbracata in petale.

 

 

Talisman

 

Port la gatul meu

Talismanul unei lacrimi,

Imi plec ochii mai mereu

Sa vad daca-I prins de patimi.

 

In fantana unde luna doarme

Vreau sa-arunc metalul iubirii

Amintirile mi-l tin in palme

Desi-a ruginit clipa despartirii.

 

In umbra noptii parfumate

Aud sumar, clopotei de dor.

Nu-I simt glasul printre soapte

Si totusi, cine-i zgaltaie de zor?

 

 

Daca astepti…

 

Cate stele rasfoiesti

Pan’ajungi sa ma gasesti?

De cate raze te-ai impiedicat

Ca sa mi te faci pe plac?

 

Dintr-un colt de cer privesc

Si n-as vrea sa te-amagesc,

Cu-o iubire de roman

Intr-un loc asa profan.

 

De m-I astepta tarziu,

Din secunda sa inviu,

Ai primi in dar eternal

Desi-ai construit infernal.

 

Dar cum esti nerabdator,

Cred c-am sa ma duc sa mor

Linistita si-mpacata

Ca nu m-ai iubit vreodata!

Secretul

 

Treapta visurilor mele

E-mpanzita doar de stele

Am sa ma feresc de tine,

Lucefere, cu ganduri line.

Chiar de-ar fi sa imi tresara

Pofta inimii deseara,

Nu am sa pasesc gresit

Spre al ochiului tau mit.

 

Roua de pe geana mea

Ca o lacrima de stea,

Sufletul mi-a inundat

Cu al visului pacat.

Ca-n izvor, dorul ma arde

Cand privirea iar iti cade

Peste versu-mi prafuit

Ce doar ti-e ti-l dedic.

 

Te caut prin calimara

Pe la rasarit, de seara

Si ma sfatuiesc cu luna

Unde sa ascund cununa,

Despre care am mintit

Ca nu stiu s-o fi primit,

De la niciun print maiastru,

De ar sti ca-I de la astru…

 

 

Imi pare rau!

 

Tin ascunse in sertar

Povesti ce-au ruginit,

Incheiate la altar

De oameni ce s-au iubit.

 

Il deschid cand ma sufoc

In focul amintirii

Si privesc cu ce noroc…

Au prins cheile iubirii.

 

Ma intorc imparfumat,

Din gradina siropoasa

Si miros a dor uitat,

Din ruina mea frumoasa.

 

Ma grabesc cu pas domol

Catre cimitir de versuri;

Lumanari sa pun in stol

Pentru staticele versuri.

diplomă