Theodor DAMIAN – New YORK
De multe ori bea căprioara
din apa lină a izvorului
ca să-şi stâmpere setea
ea mângâie cu ochi virginal
apele pure
le miroase oglinda
şi-o cuprinde un dor
ce-o sfâşie între cer şi pădure
ca două aripi ce cresc
dintr-un umăr
ochiul şi apa se zbat
fiecare zbatere o viaţă
vieţi fără număr
