Gabriela Oana BUCUR

Premiul al II-lea

la Concursul de creaţie literară

ARIPI DE DOR, ediţia a V-a, 2010

 

Fiecare 

   

Fiecare copac 

poartă o mască. 

  

Fiecare frunză 

râde, se joacă,

vorbeşte, visează…

 

Fiecare floare

îşi imaginează

că e un fluture şi zboară.

 

Fiecare pasăre

vrea

să atingă cerul

şi să-l stăpânească.

 

Fiecare om

ascunde o poveste

păstrată-n labirintul

gândurilor sale.

 

Fiecare râu

ajunge să iubească

pietrele ce-i stau în cale…

 

Cu tine

 

 

Cu tine lucrurile par altfel.

Lumina se schimbă,

curcubeul îşi împrăştie culorile,

aerul se dilată,

soarele surâde,

cerul îşi îmbracă mantia-i senină.

 

Cu tine dimensiunea lucrurilor se schimbă:

frunzele îşi pierd forma ovală,

iarba îşi întinde trupul subţire,

copacii devin dreptunghiuri.

 

Cu tine lumina sărută amurgul,

întunericul hoinar îşi scaldă scutul

sub albul proaspăt al lunii.

 

Cu tine imperfecţiunea tânjeşte

după măreţie…

Rănile mării

 

 

 

Tăceai…Lunecai ca un val

pe trupu-mi.

Mă-ncălzeai.

 

Lumea toată-mi părea aşa mică…

Tu erai mare: erai marea.

Eu eram valul

care plutea aiurea:

naivul val purtat de vânturi,

naivul val purtat de alte valuri.

 

Marea era roşie – Cât sânge ar avea un om

ca să învăluie o mare?

 

Rănile mării

atât de adânci

frânte de resortul sufletului meu

încă mai sângerează…

 

Anunțuri

Romeo Aurelian Ilie

Premiul de excelenţă „Ion FAITER”,

la Concursul de creaţie literară

ARIPI DE DOR, ediţia a V-a, 2010

 

Dialog neprobabil între Adam şi Eva în R.A.I.

 

                                                           

 

1. de-a arca (tandem)

 

Deasupra bărcii noastre

de hârtie, se învârt

păsări cu ciocul alb de frunze.

 

Au îmbătrânit pomii de loc

lângă sufletele noastre netunse.

 

    Ne-or crede pe arca lui Noe…

 

(inorogul păşind,

spărgând cu copita oglinda

şi cu cornul

ispita)

 

Au îmbătrânit pomii de tot

lângă sufletele noastre neunse.

 

2. de pus în vitrină (vocea lui Adam)

 

Încerc să scriu,

să te ştiu,

să mă fiu.

 

Istoria dă buzna peste mine.

 

Iar tu mă sfâşii în ritm de iasomie.

 

Încet, se scurge din mine tot gândul

-hei, nu mai alergaţi cu pietre, pământul!

 

Curând

voi ajunge doar un nebun

numai bun să mă pui

în vitrină.

 

 

3. nud (vocea Evei)

 

Ea îşi lăsă breteaua

să alunece în neant,

şi decolteul şi-l lăsă

la vânătoare de iepuri.

din peretele ciupit de visare,

nudul vieţii

încă priveşte.

 

4. ceaşca de cafea (vocea lui Adam)

 

De altfel, eşti foarte primitoare.

mereu îmi umbli ceaşca

cu urme de paşi.

 

am să îşi sorb păşirea

şi-o aripă curată

pân’ n-ai să mai ţi de toartă

decât ibricul. Aburind

de dorul tăcerilor din oglindă.

 

5. plânsul (vocea Evei)

 

Cu aripile mute şi gri,

dorinţele pustii,

 

cu dorul rămas înfipt între noapte şi zi

 

ea îşi plânge risipa

de vise

şi de copilării.

 

Balada Lui Zamolxe

(autor, deocamdată, necunoscut)

P-un picior de plai,
pe-o gură de rai,
strânsu-ne-am în vale,
o mulţime mare.

Rugul am aprins,
focul am încins.
La Zamolxe vrem,
să ne închinăm.

Doamne ne-om ruga,
la puterea ta,
trezire ne dai,
pe-o gură de rai.
Doamne, tu Stăpâne,
cuvinte ne spune,
de înţelepciune.

Focul sa-nteţit,
Zamolxe a privit,
Şi-astfel ne-a grăit:

Continuă lectura

Maria FĂRÂMĂ

MENŢIUNE

la Concursul literar ARIPI DE DOR,

ediţia a V-a , 2010

Destin                                                                          

                                                                                     

Frunzele ruginesc
pe fundalul 
unui suflet
umplut cu huma
destinului.

 

 

      Repaus

Tic-tac, tic-tac

păienjenişul îşi mistuie prada.

Alături de mine-

timpul zgribulit sub cearşaf.

Zorii îşi revarsă existenţele,

iar clepsidrele se sparg,

uitîndu-şi sîngele

în mîinile mele…

Tic-tac…

 

 

     ***

Sub aroma 
sentimentelor
Visez euforic
dansul nupţial
al fluturilor.

Continuă lectura

Andreea ŞOOŞ

PREMIUL al III-lea

la Concursul literar ARIPI DE DOR,

ediţia a V-a, 2010

VIS DE TOAMNĂ

 

E toamna iar, pentru a câta oara

Nădejdea mi-era-n vara ce-a trecut

Of! Toate-au început sa moara

Si dragostea încet ni s-a pierdut.

  

 

E toamna iar, si sufletul îmi plânge.

Nu ştiu de ce, dar simt ca m-am pierdut

Când ploaia rece orice gând îmi frânge

Mi-e aşa de dor de dulcele-ti sărut.

  

 

E toamna iar si vântul aprig bate,

Eu mă culc pe patul deranjat

Si mă trezesc târziu, in miez de noapte,

Ce trist! Iarăşi te-am visat…

Continuă lectura

Diana DOGARU

Premiul I la Concursul literar ARIPI DE DOR

ediţia a V-a, 2010

BALADA UNUI PESCAR 

  

Soarele a-ncolţit puţin înceţoşat 

Pe maluri Danubiene lumini se revarsă, 

Valurile din somn încă nu s-au sculat, 

Liniştea de ceruri pare toarsă. 

  

Cu sacul în spate şi vergile-n mână, 

Un om singuratic trece pe cărare, 

Cu muşchii slăbiţi, cu-o faţă bătrână, 

Doreşte să prindă captura cea mare. 

  

Ca momeală, o râmă în ac a fixat, 

Aceasta haotic se zvârcoleşte, 

Corpu-i subţire îi este sfâşiat, 

Durerea-ngrozitoare o sfârşeşte. 

  

Lanseta pare crescută din braţ, 

Privirea-i aţintită spre un singur loc, 

Muşchii i se contractă şi cu mult nesaţ 

Visează ca peştele să-l pună pe foc. 

  

Simte-o adiere şi-apoi o lovitură, 

Pescarul saltă varga, nu se lasă; 

Ştiindu-se agăţat, peştele-i plin de ură, 

Vrea să rupă guta ca să se-ntoarcă acasă. 

  

Bibanul greoi cu striaţii pe spate 

Cu aripa-i ruptă de-atâtea zvâcniri 

Se-ndoaie turbat, şi-n aer se zbate, 

Şi-aruncă spre apă ultime priviri… 

  

Cu buza sfâşiată-n acul ticălos 

Mai face curajos un salt izbăvitor 

Cârligul de fier e-atât de dureros, 

Se zbate şi scapă, dar n-a fost uşor. 

  

Pescarul şi-aprinde ostenit o ţigară 

Cu ochi sclipitori, cu faţa ridată, 

Priveşte-n juru-i, ce minunată seară

Doar pentru el e o seară ratată.

Continuă lectura

SILUITORUL DE STANŢE

Prof. Dr. Const. MIU

              Titlul cărţii semnate de Traian Aldea – Stanţe târzii (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2010), care marchează debutul său editorial – trimite la stanţele burgheze bacoviene.

Este doar o apropiere aparentă. De altfel, când şi-a lansat acest opuscul, autorul mărturisea dezinvolt că plăcându-i poezia lui Bacovia, s-a gândit la stanţele acestuia. Însă creaţiile din acest volum nu au de-a face cu acest tip de poezie specială, în formă fixă! Dicţionarul de termeni literari dă următoarea definiţie: „STANŢĂ – strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri, cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică.” În cartea lui Traian Aldea, niciuna din poezii nu are asemenea caracteristici. Ca atare, putem spune că titlul „ales” este un moft!

Drept e că hârtia suportă orice, însă în cartea amintită găsim, de cele mai multe ori, doar o înşiruire de „cuvinte goale”, care – vorba lui Eminescu – „din coadă au să sune”… Iată, spre exemplu, cum „sună” Viaţa în roz: „Mereu surplus/ aranjament/ sărăcie/ perja uscată/ linişte/ stomacul/ şi mintea/ să vorbim/ preţios/ E tot mai bine…” Ce mesaj şi fior liric pot avea asemenea cuvinte juxtapuse, fără nicio noimă? Poezie postmodernistă? Nici vorbă de aşa ceva! Uscăciunea vocabularului pretins poetic, da!

             Mai la tot pasul, dăm peste nonsensuri: „Norii/ se/ oglindesc/ în/ asfalt.” (Ideal, p. 11). De-aia guvernanţii noştri dragi au probleme cu autostrăzile – ca să le aducă la standarde europene e musai ca norii să se oglindească în asfalt! În alt loc, elipsa verbului dă impresia de enunţ neterminat: „Dincolo de/ minciună/ veninul/ dureros al/ rămânerii.” (Se poate trăi, p. 19). Autorul stă prost şi cu logica! N-ai cum să observi rufele sărace în ceaţa unsuroasă, doar dacă ai în dotare ochelari cu raze x sau – cum ar spune un cârcotaş – ai orbul găinii : „În/ ceaţa/ unsuroasă/ rufe/ sărace./ Aluneci/ în/ amintiri./ Timpul murise.” (Cronică, p. 41). După logica autorului, fără rufe sărace nu poţi aluneca în amintiri! În alt loc, finalul este stupefiant:  „Sub/ acel apus/ gânditorul/ asculta/ vuietul/ înăbuşit/ al pământului…// Cu lacrimi în sânge/ Cu lacrimi în jos.” /Gânditorul de la Hamangia, p. 83). De parcă ar putea fi şi lacrimi în sus ori lacrimi în lateral ! Săracul gânditor! Dar ce legătură poate fi între conţinut şi titlul de la pagina 76?. „În zadar/ n/ suflet/ îşi/ continuă/ rugăciunea./ Drumurile/ nu/ mai/ ating/ zarea,/ răul/ nu/ mai/ e/ sărbătoare.” (Confidenţele ultimei broaşte ţestoase).

Continuă lectura