motivul drumului

în operele literare

Povestea lui Harap Alb, Lostriţa şi La ţigănci

Anca NECA – clasa a X-a E, LTNB

        Toate cele trei opere literare(“Povestea  lui Harap Alb “, “Lostriţa” şi “La ţigănci” ) prezintă numeroase asemănări şi deosebiri.

           O primă asemănare ar fi faptul că cele trei  opere literare prezintă motivul drumului.

Cifra magica -trei- este prezentă în cele trei opere literare.

         In vreme ce drumurile parcurse de Harap Alb şi Aliman  sunt voluntare, drumul parcurs  de Gavrilescu este involuntar, deoarece acesta şi-a uitat servieta cu partiturila Otilia Voitilovicişi a fost nevoit să se întoarcă după ele.

        Dacă în  “Povestea lui Harap Alb” podul face trecerea spre lumea fabuloasă a Spânului, în “Lostriţa” , obiectul magic ( peştele din lemn cu valoarea unui totem pe care l-a primit Aliman de la un bătraân solomonar) şi descântecul ( pe care Aliman trebuia  să-l rostească după ce intra gol în apă, la miezul nopţii) prilejuiesc intrarea in lumea magică a lostriţei, iar în “La Tigănci“ mirosul frunzelor de nuc şi umbra grădinii l-au atras pe Gavrilescu în lumea vrăjită a ţigăncilor.

              Dacă Sfânta Duminică apelează la travesti, cu scopul de a-l ajuta pe Harap Alb, Spânul şi lostriţa apelează la travesti, cu scopul de a ademeni şi a păcăli protagoniştii.

         Harap Alb porneşte la drum cu scopul de a deveni succesorul unchiului său la tron, Aliman porneşte cu scopul găsirii iubirii pierdute, iar Gavrilescu porneste la drum cu intenţia găsirii servietei pierdute.

       Sesizăm atât in “Povestea lui Harap Alb” , cât şi in “Lostrita” prezenta botezului. Protagonistul din “ Povestea  lui Harap Alb” este botezat pentru prima oara cu numele de Harap Alb , iar fata salvata de la inec primeste numele de Ileana.

          Putem observa  în “ Povestea lui Harap Alb” , dar şi în “ La Ţigănci” un timp al rememorării     (un timp afectiv – Harap Alb îşi aduce aminte de sfatul primit de la tatăl său, iar Gavrilescu îşi aduce aminte de marea lui dragoste).

     Motivul jocului îl sesizăm atât în “Povestea lui Harap Alb” , unde protagonistul trebuie sa treacă de probele impuse de către împărat Roş, dar şi în “ La Ţigănci” , unde Gavrilescu trebuie sa numere 7 uşi şi apoi să bată. Şi Harap Alb şi Gavrilescu au de ghicit : unul care e adevărata fată a împăratului Roş , celălat are de ghicit care e ţiganca, grecoaica şi ovreica.

           În toate cele trei opere, drumurile parcurse de protagonist se realizeaza cu scopul întâlnirii sau căutării fiinţei iubite. Gavrilescu simte nevoia de rememorare a poveştii de dragoste cu Hildergard, pe care o va reîntâlni la finalul operei, Harap Alb îşi găseşte jumătatea la împărăţia împăratului Roş, fiind chiar fata acestuia, iar în cazul lui Aliman , fiinţa iubită îi este readusă de apele Bistriţei.

        În vreme ce Harap Alb este înviat de către fata împăratului Roş , Gavrilescu si Aliman după ce îşi regăsesc fiinţele iubite ( Hildergard, respectiv Lostriţa) , îşi refac cuplul erotic pe tărâmul thanatosului.

        NOTA REDACŢIEIş Desenele sunt executate de Elena LUCA (clasa a X-a D, LTNB).

ÎN PREAJMA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Cristina ILEA – clasa. a XII-a A, LTNB

Un gest frumos, un fapt de milostenie făcut pentru aproapele nostru ce este în nevoie, ne face pe noi toţi mai buni, mai frumoşi.

Asociaţia Culturală “Metamorfoze” condusă de domnul profesor doctor Miu Constantin, împreună cu un grup de 20 de elevi ai clasei a XII-a A, au organizat  joi, 15 decembrie 2011 o acţiune în scop caritabil, strângând fonduri pentru a cumpăra alimente pentru un grup de 7 elevi din liceul nostrum, după cum urmează: Barbu George (cls. a XII-a C), Ceauş Hulya (cls. a XII-a C), Lungu AnaMaria (clasa a IX-a D), Liahu Gabriela (cls. a IX-a G), Ivanov Isac (cls. a IX-a C), Costea George (cls. a IX-a F) şi Gruia Marius (cls. a X-a C).

Menţionez că aceşti elevi privin din familii cu o situaţie materială modestă.

Omul a fost făcut de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Asemănarea este orientarea şi mişcarea de bază a chipului spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Dacă acest chip este o propietate “naturală”, asemănarea este rodul libertăţii şi efortului voinţei. Omul, spre deosebire de celelalte făpturi ale lui Dumnezeu, a primit în plus sufletul raţional şi setae spiritual de desăvârşire.

Perioadele de post şi mai ales posturile mari ale Crăciunului şi Paştelui, îl ajută pe om

să-şi biruiască trupul şi să se ridice cu mintea la frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Bunătatea, mila, grija faţă de aproapele aflat la nevoie ne ajută să ne apropiem mai profund de ceea ce înseamnă pentru noi toţi Dumnezeu, IUBIRE.

În speranţa că gestul nostrum a reuşit să le lumineze şi să le bucure gândul şi sufletul acestor colegi de Sfânta sărbătoare a Crăciunului, urăm tuturor “La  mulţi ani şi bucurii în Noul An!”

PROFETUL

Anton ONIGY

 

Un glas de dincolo de criptă,

În miez de noapte, apăsat,

Grăieşte,-având inima friptă:

„Voi aţi scos Ţara la mezat!

 

Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă
Şi în mormânt mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă.

 

Eu nu mai simt miros de tei
În viaţa mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei…
Doar mucegai şi humă !

 

Luceferi nu mai strălucesc
Când ţara e o rană,
Copii mamele-şi bocesc
Şi n-au în blide hrană.

 

Cântat-am graiul românesc
În dulcea noastră limbă.
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă.

 

Degeaba le-am lăsat cu dor
O “Doina” să tresară…
Trecutul … nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.

 

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi
Din Nistru pan’ la Tisa;
Moldova-i astăzi jumătăţi…
Cat rău făcutu-ni-s-a !

 

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie…

 

O, biet popor român sărac
Cu- o ţară-aşa bogată…
Tu vin-o răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !

 

Şi dă-i afară pe străini
Şi toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !

 

Cu trupe de comedianţi
Numindu-se partide…
Sunteţi românii emigranţi
Din rai în… ţări aride.

 

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria,
Voi daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.

 

Mihai Viteazul v-a lăsat
O ţară mai rotundă…
Voi azi aţi scos-o la mezat
Străinii vă inundă.

 

Aveţi întinsul Bărăgan,
Dar nu aveţi o pâine,
Aveţi şi turme şi ciobani,
Dar duceţi vieţi de câine!

 

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi-aveţi dulcea Miorită,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă,

 

Aveţi o Deltă ca-n poveşti
– Vedeţi să nu v-o fure –
Atâtea ape, ataţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure…

 

Nici vii pe deal nu mai zăreşti,
Livezile se-uscară,
Şi mărul Ţării Româneşti
L-aduceţi de afară.

 

Nu vine Mircea cel Bătrân,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân
Când voi lăsat-aţi lupta !

 

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare…

 

Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege;
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.

 

Ruşine să vă fie-n veac,
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !

 

Lăsaţi pe-ai voştri guvernanţi
Mereu să vă despoaie,
Sa fiţi doar simpli figuranţi
Ei lupi în piei de oaie?

 

Eu nu mai am ce să mai sper.
Vă văd de-atâta vreme
Târându-vă în trai mizer
De griji şi de probleme.

 

Şi nici nu pot a mai privi
A voastră neputinţă.
Mă-ntorc la starea mea dintâi
Mă-ntorc în nefiinţă.”

 

Luceafărul vorbi profet
Spre neamul său, spre ţară,
Şi, lăcrimând, se stinse-ncet…
Muri a doua oară …

NOAPTE DE DECEMBRIE

Cristina ILEA

Noapte de decembrie

Cu departari sihastre,

Noapte de decembrie

Cu vise albastre.

 

Si albi fulgi plutesc în crud văzduh

Ca zânele în vise ce îmi apar ades,

Alături de cel care noi îl numim un „duh”

Şi-n noapte dulce-amară visele îmi ţes.

 

Noapte de decembrie

Cu departari sihastre,

Noapte de decembrie

Cu vise albastre.

 

În dans nebun de iele, în mreje mă cuprind,

Ei mă învârt în jocul viselor de-o noapte,

Apoi în dulce vrajă m-apropii adormind

De ceea ce-mi vibrează în suflet şi în şoapte.

PORTRET

Mariana MAZÂLU – XII A, LTNB

Vântul adie uşor

Prin părul ei fin şi mătăsos

De culoarea abanosului.

Pe faţa-i albă..

Doar ochii ei mari şi negri

De-o profunzime sclipitoare

Şi buzele-i ca două petale sângerii

Te fascinează.

Razele soarelui îi mângâie faţa gingaşă.

 

DRUMUL SPRE LUMINA

 

Soarele închide în noi comori

Ce numai sufletul le poate deschide.

Drumul spre lumină

Este unde vrem noi sa fie,

Nici prea aproape,

Nici prea departe.

Cheia destinului nostru

Este speranţa din noi,

Ce creşte şi se înalţă

Precum o gingaşă floare,

Cu vise,

Şi se ofileşte

Atunci când încetăm să

Visăm, simţim, iubim.

 

 

POVESTE

 

Zbor odata cu gândurile mele

Pe aripile îngerilor

Ce ma poartă

Spre înaltul cerului

Şi aud în ecou

Valurile mării

Care îmi cântă din nou

Melodia noastră,

Din oceanul iubirii.

La fel cum o scoică ia cu ea

Cântecul drag al mării,

La fel şi eu, te port

În inima mea mereu.

 

MAGIA IERNII

 

Stau la geam şi privesc

Tabloul amorţit de iarnă.

Afară ninge în continuare…

Gerul a îngheţat întreg ţinutul.

Este o tăcere apăsătoare.

Străzile imaculate

Sunt pavate cu vise,

Şi fulgii dansează uşor

Pe simfonia iernii,

Iar eu sunt prinsă în hora lor

Ce ma poartă pe aripi de poveste.

Totul este magic!

PERSONAJUL INTELECTUAL

CAMILPETRESCIAN

Delia MICU – clasa a XII-a A

Problematica fundamentală a operei lui Camil Petrescu, fiind una a cunoasterii, majoritatea eroilor se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei-cei mai multi sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului si cum in lumea reala absolutul nu poate fi atins cei mai multi dintre ei sfarsesc tagic .Nepotrivirea dintre idealul dreptatii absolute si realitatea imediata constituie esenta conflictului din constiinta personajelor.

Ceea ce ii aseamana pe Gelu Ruscanu si Stef Gheorghidiu este faptul ca cei doi sunt insetati de absolut si in iubire. Cei doi vad iubirea in sfera idealului pur,in lumea absolutului abstract; pentru Gelu “O iubire care nu este eterna, nu e nimica”, iar in constiinta lui Stef cei care se iubesc “au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.

Dragostea nu i-a schimbat pe niciunul asa cum ar fi fost normal, ci ei au incercat s-o rapeasca,    s-o duca in lumea ideilor pure, a absolutului. Cei doi nu pot iubi cu inima, ci cu mintea, iar in momentul in care in relatia lor apare ceva ce nu isi are corespondent  in ratiunea lor ,totul se sfarseste. Acel flirt nevinovat din biblioteca dintre Maria si acel Gaian capata pentru Gelu porportiile unei catastrofe, acesta intrerupe definitiv si fara explicatii relatia amoroasa,Maria il defineste excelent pe Gelu:”intre inima ta si inima mea simt mereu lama rece a mintii tale”.Aspirand la dragostea absoluta, Stef Gheorghidiu doreste certitudinea absoluta; el aduna toate indoielile starii interioare si le diseca cu minuozitate, iar apropierea dintre Ela si Grigoriade devine pentru el o tortuta.Ela vede in Grigoriade iesirea din idealismul lui Stef si pasirea in real.

Obsesia si gelozia exagerata declanseaza starea conflictuala interioara.Pentru cei doi, prezenta feminina reprezinta ceva fara de care ei nu pot trai.In viziunea lui Stef “prezenta femeii imi era indispensabila ca morfina unui detracat” si Gelu ii marturiseste Mariei “de la o vreme nu te mai puteam gandi fara mine”.

Ceea ce ii mai aseamana pe Gelu si Stef este faptul ca cei doi sunt incompatibili cu societatea in care traiesc.Penciulescu marturiseste despre Gelu ca :”este prea inteligent pentru ceea ce ofera realitatea, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el”.Stef Gheorghidiu se considera un “prezentator indulgent si amuzant in lumea asta plina de infamie si prostie”.

A doua experienta fundamentala in viata lui Stef, in planul constiintei existentiale o reprezinta razboiul.Acesta constituie pentru Camil Petrescu un punct esential al intelectului; reprezinta un punct terminus as dramei lui Stef,Aceasta experienta a fost cea care l-a salvat de la moarte.

Dupa o iubire esuata, Gelu Ruscanu traieste o alta experienta a starii, dar de data aceasta in plan social, el devine aparator al dreptatii absolute.

Atat Gelu cat si Stef isi construiesc ideile pe o iluzie si sunt invinsi de adevar.Stef are posibilitatea de a se salva, insa Gelu nu are aceasta oportunitate si decat sa cada prada profanului prefera   sa moara ca un invingator si nu ca un invins.