AIEVEA…

Irina ZAMFIRESCU

Am vazut și eu Bătrânul

Ce aduce fericire,

Cu fărâme mici de pâine

Îmbibate în Iubire…

 

Am zărit pe străzi Bătrânul

Ce zâmbește cu iubire,

Sufletele le îmbibă

Cu trăiri de fericire!

 

Porumbeii i se-nchină

Căci Bătrânul îi hrănește

Și fărâmele de Pâine

Sunt fărâme de Iubire!

Reclame

MARTIE – MĂRȚIȘOR

Const. MIU

 

Primăvara să vestească

O iubire îngerească

Și să-i crească doar în vise

Aripile neatinse:

 

Cu penaj de curcubeu,

Ca să ți-l pictez mereu

Și să-ți amintești cu dor

Că e zi de mărțișor –

 

Prima zi din calendar,

Inima primind în dar,

Cu firet, la butonieră,

Ca să fie premieră!

1 martie 2019

Chemare

Mihaela BOTEZATU

Ochii tăi tresar închişi

Peste buzele crăpate

Şi cădem în ţărnă-nvinşi

Prea uscaţi de vechi păcate.

 

Cade lacrima amară

Brusc desprinsă de retină

Şi te văd ca odinioară

Cu privirea ta senină.

 

Mă cuprinzi în braţe dulci,

Evantai de vise rare

Şi pe pieptu-mi capu-ţi culci

Cu o mână pe spinare.

 

Apoi, degetele-ţi albe

Le-mpleteşti în părul meu…

Cerne timpul clipe dalbe

Printre ploi şi curcubeu…

 

Azi doar eu, aici rămasă

Fără stropi sau curcubeu,

Azi te chem să vii acasă,

Raiul sufletului meu.

 

Să-ţi cuprind gâtul iubit

Şi obrajii să-ţi sărut,

Să îţi pun de bun venit

Mir pe chipul tău de lut.

 

Şi să plâng la capul tău

Până când n-oi mai putea!

Să rămânem tu şi eu

Pân’ la cea din urmă stea.

 

Vino azi, te rog, la mine

Căci mi-e dor de şoapta ta!

Cine zilele-mi s-aline?

Cin’ să-mi lumineze noaptea?

 

Şi de n-ai să te întorci,

Sufletu-mi va fi mormânt,

Pustiit, de valagă-l storci

Făr-al firii legământ.

 

Te-ai legat pe veci de mine

Când în ochi tu m-ai privit;

Chem, deci, ochii-ţi să m-aline,

Astăzi, chiar la asfinţit.

Ai dimineţii oaspeţi

Mihaela BOTEZATU

Stropii negri de lumină cad din bolta infinită

Iar o mână aurie se-mpleteşte cu ’nalt cerul,

Cade pleoapa ta, Fecioară, peste firea gârbovită

Când împarţi magia ta peste om, el, efemerul.

 

Si-ţi cobori privirea blândă pe colinele sihastre

Şi despici cortina deasă înmuiată în tăciune

Ca să luminezi tu visul ca prin zările albastre,

Noaptea ta devine zi sub cereasca ta minune.

 

Vino, tu, iubită dragă şi în visu-mi chinuit,

Dă-mi o pulbere-aurie să prind ziua negreşit,

Te strecoară în odaia gândului meu adormit

Şi dă-mi cugetul în noapte, fă-mă martoru-ţi smerit!

 

Să ma nasc noaptea cu tine, când cerul îneci în aur

Şi s-ascult povestea-ţi dulce până crapă muguri proaspeţi

Să vestească dimineaţa îmbrăcată-n flori de laur

Iar eu sa rămân cu tine, noi, ai dimineţii oaspeţi.

IDENTITATE

Const. MIU

Eşti ruga mea de seară

Ce-o ştiu pe dinafară,

Iubire suspinată

Ce ţie ţi-a fost dată.

 

Eşti ruga mea şoptită,

Cu inim-auzită –

Iubire încolţită

În inima vrăjită.

 

Eşti ruga mea de dor;

Şi chiar dac’-am să mor,

Mă rog neîncetat

Cu suflet împăcat..

FALSĂ IDENTITATE

Const. MIU

 

De ce piedică ai pus

Gândului mereu nespus?

L-ai lăsat să dea în pârg,

Ca să te iubesc cu sârg!

 

De ce spui că nu ai timp,

Când nu-ntorci deloc clepsidra?

Ai lăsat-o în Olimp,

Ca să fii mai rea ca Vidra?

 

De mă crezi cumva Răzvan,

Nu sunt eu al tău ţigan:

Nici ca rob, nici împărat,

Pe un ban răscumpărat!

BISERICA SFÂNTUL ANDREI

Nicolas ANDRONESCO

 

O candelă

O lumină în noapte

În noaptea din Ion Corvin

La pădurea Mihail Eminescu

De la peştera

Adăpostul sfinţit

De Sfânt Andrei cel ceresc

Cu stelele palide mii

În lentila Betleem românesc

Suflet zidit în carne şi pâine

Promiţând ziua de mâine

Mutată la Stamford

Suflare

Şi vieţi

Şi pădure

…………………………………

Aici

Printre cruci

Oriunde te duci

Pământul se roagă-n genunchi

Cu dureri

Cu statui

Din India cu marmura verde

Şi Alaska negru granit

Cutremurat şi jelit

Şi metal

În munţii Ardeal

………………………

Rugăciunile-n bronz

Şi-n Brâncuşi

Printre îngheţatele flori

Se roagă deschizând uşi

Aşteptând mirarea din zori

Când din chin

Va veni

Revelarea

De sâmbur divin