RUGĂ

de Const. MIU

Cu fiecare an ce trece,

Devii un mit printre luceferi.

Cu umbra ta, tu mă petrece

La cei ce sunt „voioşi şi teferi”!

 

Ca tine nimeni n-o să fie,

Căci eşti „nemuritor şi rece”,

Chiar de-ar sorbi şi apă vie

Şi-ar da „scrisori” nu cinci, chiar zece!

 

               Primeşte-mi ruga pământească

Şi-o lacrimă pe-al tău altar,

Din care mitul tău să crească –

E tot ce îţi aduc în dar.

                15 ianuarie 2009