Modernitatea lui Sadoveanu

de Prof. Dr. Const. MIU

(modalităţi de interpretare a romanului Baltagul)

 

1. S-a spus că Baltagul ar putea fi considerat drept un roman poliţist. Iată care ar fi argumentele:

– Vitoria Lipan este detectivul aflat pe urmele criminalilor “marelui absent” – Nechifor Lipan -, oier înstărit de prin părţile Tarcătului;

– La început, Vitoria crede că soţul ei ar fi putut fi jefuit din cauza sumei de bani pe care acesta o avea asupra sa, în urma vânzării oilor, la Dorna;

– ca orice detectiv ce se respectă, ea reface pas cu pas drumul parcurs de Nechifor Lipan, luând urma acestuia şi căpătând – prin adiţiune – tot mai multe informaţii despre trecerea oierului cu “căciulă brumărie şi cal negru, ţintat”;

– cercetările Vitoriei sunt cu atât mai anevoioase, cu cât ea trebuie să găsească atât victima, cât şi potenţialii criminali;

– având o inteligenţă vie şi extrem de mobilă, Vitoria Lipan acţionează ca un Colombo feminin. Ca şi detectivul american, ea recontituie crima şi mobilul acesteia, iar la pomana soţului defunct, prin asociaţii uimitoare, va da detalii asupra delictului, detalii a căror exactitate îl vor pune pe gânduri pe Calistrat Bogza, care rămâne consternat de cele relatate, ca şi cum femeia ar fi fost de faţă când i-a ucis bărbatul;

– cedând presiunii psihice la care e supus de către Vitoria Lipan – tot astfel cum procedează şi detectivul american, când îşi “încolţeşte” ”clientul”, – Bogza mărturiseşte până la urmă fapta abominabilă.

La o lectură aprofundată a romanului, se observă că autorul se abate de la schema tradiţională a policier-ului:

– rolul clasicului detectiv îl ia nevasta victimei, aceasta fiind o femeie inteligentă, jucând comedia disimulării, îl va demasca pe criminal;

– martorul (element esenţial în elucidarea crimei) este un animal –  câinele lui Lipan;

– praznicul este prilej de a realiza interogatoriul; 

– arma crimei (baltagul) devine arma punitivă.

    

            2. Baltagul are şi puncte comune cu schema epică a basmului. Tema centrală a basmului e înfruntarea dintre forţele binelui şi cele ale răului. O asemenea temă o vom recunoaşte şi în Baltagul, Vitoria încarnând  forţele  benefice, căutând  dreptatea  şi găsindu-i pe cei care i-au ucis soţul.

De la început, se plasează existenţa neamului de oieri pe un fond de basm, justificându-se vechimea acestei civilizaţii: “Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.” Vitoria se confruntă cu o situaţie de excepţie: dispariţia capului familiei. Intriga ce relevă starea de excepţie o regăsim în basme (spre exemplu în Greuceanu: răpirea Soarelui şi a Lunii).

La fel cum personajele de basm îşi demonstrează calităţile de excepţie de-a lungul periplului, tot astfel Vitoria îşi pune în evidenţă şi ea calităţile, drumul ei fiind unul iniţiatic. Ca reprezentantă a unei civilizaţii închise, ea se descurcă uimitor de bine, ca un bărbat. Animalul fabulos e desacralizat în roman, având totuşi rol de adjuvant. Deşi nu se foloseşte personificarea (ca de pilda în Mioriţa, unde oaia năzdrăvană comunică stăpânului complotul, ori în basme, unde Calul e sfătuitorul lui Făt frumos), câinele “comunică“ totuşi cu Vitoria, printr-un alt limbaj – cel afectiv.

Maleficul uman e reprezentat în Baltagul de Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Acest malefic uman are antecedente de bestiar: “Iepurele e porecla tot a lui Bogza, pentru că i se văd dinţii de sus prin despicătura buzei”. Arma fermecată punitivă din basme are drept corespondent baltagul ( similitudine cu basmul Greuceanu : subtilizarea paloşului şi, respectiv, după uciderea lui Nechifor Lipan, baltagul e luat de Bogza).

Finalul coincide cu restabilirea ordinii, prin actul justiţiar. Vitoria se aseamănă Caprei din povestea lui Creangă, demascându-l la praznic pe Bogza, tot astfel cum a procedat cumătra Capră cu Lupul.

şi în acest caz putem sesiza unele inovaţii operate de Sadoveanu:

– acţiunea basmului demarează cu o stare de dezechilibru (furtul merelor de aur, al Soarelui şi Lunei, etc). În roman, dezechilibrul este accentuat, ajungându-se la o stare de criză, în plan moral, a colectivităţii: dispariţia capului familiei;

– potrivit gândirii arhaice, în basm restabilirea ordinii îi revine fiului (de obicei Prâslea sau Făt frumos); în roman, acest lucru îl realizează mama (soţia celui dispărut), care a preluat rolul înţeleptului şi iscusitului Prâslea; în Baltagul, Gheorghiţă (Prâslea) este tipul iniţiatului: nevârstnic (necopt la minte), el  are nevoie să  se  maturizeze ( ca viitor cap de familie), luând contact cu viaţa;

– animalul cu valoare de adjuvant (de multe ori chiar şi consilier al lui Făt frumos), în basme este, de obicei, calul; în roman acest rol îl are câinele (cu ajutorul lui, Vitoria descoperă rămăşiţele pământeşti ale lui Nechifor Lipan);

– sunt frecvente în basme incursiunile eroilor pe celălalt tărâm; în roman, râpa unde Vitoria descoperă osemintele soţului, mimează acest tărâm; 

praznicul – anchetă (detectabil în Capra cu trei iezi) îl regăsim şi în romanul Baltagul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s