MOTIVUL DRUMULUI

de Cristina ILEA – XA (LTNB)

            Fiecare din cele patru opere prezintă motivul drumului. Periplul fiecărui protagonist are o motivaţie aparte, avand ca finalitate in “Povestea lui Harap Alb“ – devenirea de sine, in “La ţigănci“- cunoasterea de sine, in “Sărmanul Dionis“, dorinţa de cunoastere şi aceeasi motivaţie ca in opera “La ţigănci “, iar in “Lostriţa“ – devenirea de sine.

   Daca Harap Alb, personajul lui Creangă şi cel al lui Voiculescu – Aliman – au parte de o călătorie pe taramul fabulosului de sorginte populară, personajele Gavrilescu şi Dan Dionis au parte de o trecere din real in fantastic, iar după o şedere excesivă, in cazul lui Gavrilescu, revin in realul care nu mai este cel de dinainte: in “La ţigănci“ – biletul de tramvai s-a scumpit, Otilia Voitinovici s-a maritat şi s-a mutat de la adresa la care locuia, Elsa a plecat in Germania; in “Sărmanul Dionis“ – camera are câteva modificări: portretul tatălui lipseste, ca si alte cărti, casa este aceeasi, dar are mobile noi.

   In „Lostrita” , „Povestea lui Harap Alb“ si “Sarmanul Dionis”, drumurile celor trei personaje: Aliman, Harap Alb, si respectiv Dionis, sunt voluntare, spre deosebire de drumul parcurs de Gavrilescu („La ţigănci”), un drum involuntar intervenit datorită hazardului (uitarea servietei cu partituri, intr-o zi excesiv de călduroasă).

            Dacă Harap Alb, porneşte la drum cu intenţia de a deveni succesor la tronul împaratului Verde, Aliman, al cărui drum este de aceeasi sorginte populară ca si cel al personajului lui Creangă, doreste recuperarea fiintei iubite pierdute. Dan Dionis, întreprinde calatoria in fantastic, fiind stapanit de dorinta de cunoastere si dobandirea libertăţii absolute. In cazul lui Gavrilescu, pe de alta parte, drumul are rolul cunoasterii sinelui, aventura vietii lui.