de Prof. Dr. Const. MIU
(modalităţi de interpretare a romanului Baltagul)
1. S-a spus că Baltagul ar putea fi considerat drept un roman poliţist. Iată care ar fi argumentele:
– Vitoria Lipan este detectivul aflat pe urmele criminalilor “marelui absent” – Nechifor Lipan -, oier înstărit de prin părţile Tarcătului;
– La început, Vitoria crede că soţul ei ar fi putut fi jefuit din cauza sumei de bani pe care acesta o avea asupra sa, în urma vânzării oilor, la Dorna;
– ca orice detectiv ce se respectă, ea reface pas cu pas drumul parcurs de Nechifor Lipan, luând urma acestuia şi căpătând – prin adiţiune – tot mai multe informaţii despre trecerea oierului cu “căciulă brumărie şi cal negru, ţintat”;
– cercetările Vitoriei sunt cu atât mai anevoioase, cu cât ea trebuie să găsească atât victima, cât şi potenţialii criminali;
– având o inteligenţă vie şi extrem de mobilă, Vitoria Lipan acţionează ca un Colombo feminin. Ca şi detectivul american, ea recontituie crima şi mobilul acesteia, iar la pomana soţului defunct, prin asociaţii uimitoare, va da detalii asupra delictului, detalii a căror exactitate îl vor pune pe gânduri pe Calistrat Bogza, care rămâne consternat de cele relatate, ca şi cum femeia ar fi fost de faţă când i-a ucis bărbatul;
– cedând presiunii psihice la care e supus de către Vitoria Lipan – tot astfel cum procedează şi detectivul american, când îşi “încolţeşte” ”clientul”, – Bogza mărturiseşte până la urmă fapta abominabilă.
La o lectură aprofundată a romanului, se observă că autorul se abate de la schema tradiţională a policier-ului:
– rolul clasicului detectiv îl ia nevasta victimei, aceasta fiind o femeie inteligentă, jucând comedia disimulării, îl va demasca pe criminal;
– martorul (element esenţial în elucidarea crimei) este un animal – câinele lui Lipan;
– praznicul este prilej de a realiza interogatoriul;
– arma crimei (baltagul) devine arma punitivă.