de Cristina ILEA – XA (LTNB)
Fiecare din cele patru opere prezintă motivul drumului. Periplul fiecărui protagonist are o motivaţie aparte, avand ca finalitate in “Povestea lui Harap Alb“ – devenirea de sine, in “La ţigănci“- cunoasterea de sine, in “Sărmanul Dionis“, dorinţa de cunoastere şi aceeasi motivaţie ca in opera “La ţigănci “, iar in “Lostriţa“ – devenirea de sine.
Daca Harap Alb, personajul lui Creangă şi cel al lui Voiculescu – Aliman – au parte de o călătorie pe taramul fabulosului de sorginte populară, personajele Gavrilescu şi Dan Dionis au parte de o trecere din real in fantastic, iar după o şedere excesivă, in cazul lui Gavrilescu, revin in realul care nu mai este cel de dinainte: in “La ţigănci“ – biletul de tramvai s-a scumpit, Otilia Voitinovici s-a maritat şi s-a mutat de la adresa la care locuia, Elsa a plecat in Germania; in “Sărmanul Dionis“ – camera are câteva modificări: portretul tatălui lipseste, ca si alte cărti, casa este aceeasi, dar are mobile noi.
In „Lostrita” , „Povestea lui Harap Alb“ si “Sarmanul Dionis”, drumurile celor trei personaje: Aliman, Harap Alb, si respectiv Dionis, sunt voluntare, spre deosebire de drumul parcurs de Gavrilescu („La ţigănci”), un drum involuntar intervenit datorită hazardului (uitarea servietei cu partituri, intr-o zi excesiv de călduroasă).
Dacă Harap Alb, porneşte la drum cu intenţia de a deveni succesor la tronul împaratului Verde, Aliman, al cărui drum este de aceeasi sorginte populară ca si cel al personajului lui Creangă, doreste recuperarea fiintei iubite pierdute. Dan Dionis, întreprinde calatoria in fantastic, fiind stapanit de dorinta de cunoastere si dobandirea libertăţii absolute. In cazul lui Gavrilescu, pe de alta parte, drumul are rolul cunoasterii sinelui, aventura vietii lui.
Harap Alb are parte pe parcursul periplului său de doi consilieri: Sfânta Duminica, cea care il sfatuieste si-i spune despre recuzita necesara aventurii sale (armele, hainele si calul tatalui sau), si calul sau, cel care ii este sfatuitor de taina. Dacă Harap Alb stie ca trebuie sa ajunga la curtea unchiului, dar nu cunoaste drumul, Gavrilescu parcurge acelasi drum de trei ori pe saptamana, fara a sti ca hazardul ii va prilejui aventura vietii sale. Dionis este un copist, cu o conditie modesta, trăind intr-o casă insalubra, se trezeste ca avand chipul calugarului Dan si întreprinde un zbor spre lună alaturi de iubita sa, nu inainte de a căpăta puteri de titan, in urma pactului cu diavolul si renuntarea la propria umbra. Aliman porneste in cautarea fetei de-a lungul Bistritei, un drum posibil cunoscut de pescar.
Se poate observa totusi, ca in toate cele patru opere, calatoria se realizeaza in prezenta femeii / fiintei iubite (Dan Dionis), sau pentru cautarea acesteia sau intalnirea ei („La tiganci”, „Lostrita”, „Povestea lui Harap Alb”). Dan intreprinde zborul spre luna cu Maria, iubita lui, iar Gavrilescu simte nevoia acuta de rememorare a povestii de dragoste cu Hildegard, pe care o va reîntalni la finalul operei, Harap Alb se îndragosteste de fata împaratului Roş – drumul său având ca finalitate matrimoniul, iar Aliman nu-şi găseste iubita, ci apele Bistriţei i-o vor aduce inapoi, cuplul refăcându-se pe taramul thanatosului, la fel ca si in cazul lui Gavrilescu. Dan Dionis si iubita lui vor reface cuplul erotic in real, dupa ce asta îi va trimite fetei o scrisoare de dragoste.
Calatoria lui Aliman, Gavrilescu si Dan Dionis este una solitara spre deosebire de cea a lui Harap Alb care, la un moment dat va fi insotit de Spîn, cel care il va scoate din padurea – labirint in care personajul lui Creangă va avea parte de o nastere spirituala in fantana-uter.
METAMORFOZE 