Universul infantil in poeziile “O,ramai…” si “Trecut-au anii…”

 

Sandra BROJBA – clasa a IX-a D, LTNB

Poeziile “O,ramai…” si “Trecut-au anii” de M.Eminescu sunt doua elegii care au ca tema regretul dupa pierderea ireversibila a timpului si a universului infantile. Cele doua creatii reliefeaza ipostaza maturului ce s-a desprins iremediabil de paradisul copilariei.

Sub aspect structural,  “O,ramai…” este formata din doua parti: prima in forma unui lung monolog al padurii mama (primele 5 strofe), care incearca sa-si convinga “fiul” sa nu paraseasca toposul sacru al carei protectoare este ea si atitudinea ostentativa a eroului liric, discursul sau cuprinzand ultimele doua catrene. Se remarca –inca din prima strofa – tema literara, regretul eului poetic cat si al naturii mama pentru pierderea varstei de aur a omenirii-copilaria si detasarea de sacrul cadrului natural.

Monologul padurii mama relatat pe un ton blajin evidentiaza in incipit cererea urmata de o justificare, prin intermediul imperativului invocatiei in repetitie:”O ramai,ramai la mine” si justificarea prin marturisire a sentimentului de iubire materna al naturii:”Te iubesc atat de mult”. Ambele versuri citate dobandesc certitudine si plasticitate prin intermediul superlativelor stilistice relevate. Celelalte doua versuri ale primului catren reliefeaza relatia osmotica eroul liric-natura, care ii confera acestuia valoare de unicat. Unicizarea profundei legaturi dintre cei doi protagonisti este revelata prin intermediul unei negatii prin afirmare:”Ale tale doruri toate/Numai eu stiu sa le-ascult.”.Imposibilitatea patrunderii unei alte finite sau instante in comuniunea protagonistilor este relevata de sintagma “numai eu”, ce confera si nota negative afirmatiei din ultimul vers.

Cea de-a doua strofa reveleaza un portret stilizat al eroului liric-in ipostaza copilului- rememorat de “padurea mama”.

Se remarca o profunda cunoastere senzoriala prin intermediul vizualului. Reciprocitatea acestei cunoasteri este evidentiata in esenta ultimelor doua versuri ale strofei:”In al umbrei intuneric/Te asaman unui print/Ce se uit-adanc in ape/cu ochi negri si cuminti”, intrucat natura mama, in ipostaza colectiva a apei, patrunde in sufletul protagonistului prin intermediul motivului eminescian “ochi”. Dorinta de cunoastere in profunzime a elemntelor cadrului natural este relevata la nivel grammatical, prin intermediul adverbului “adanc”, facand referire la aspiratia eului poetic.

Cat despre cunoasterea senzoriala pe care o experimenteza natura mama se remarca aceeasi dorinta de patrundere in abisul sufletesc al “micului print”, prin intermediul adjectivului “negri”.

Urmeaza o ampla descriere a frumusetilor unui topos paradisiac, ce monopolizeaza cel de-al treilea catren. Primelele doua versuri ale strofei a treia marcheaza contragerea naturii in ipostaza acvativa si vegetala: “Si prin vuietul de valuri/Prin miscarea naltei ierbi”, ce releva o imagine auditiva,vizuala si dinamica. Metafora symbol a acestui catren se remarca in ultimele doua versuri ale strofei:”Eu te fac s-auz in taina/Mersul cardului de cerbi”. Efemeritatea timpului este evidentiaza de cuvantul din pozitie initiala de vers “mersul”. Prin articularea cu articol hotarat enclitic a cuvantului precizat se reliefeaza unicitatea trecerii timpului prin viata protagonistului. “Cardul de cerbi” reveleaza atat idea unui ansamblu de sentimente, trairi si emotii, prin intermediul substantivului colectiv “card”, cat si relatia osmotica erou liric-natura, aici in ipostaza animala “cerbi”.

Strofa a patra a poeziei “O,ramai…” abordeaza cu mijloacele liricului universal infantile, decriptand farmecul prilejuit de contemplarea frumusetilor naturii edenice. Situarea in pozitie initiala de vers a pronumelui subiect “eu” atrage atentia asupra padurii mama, care apeleaza la o rememorare vesnica a erolui liric, in timpul varstei de aur a omenirii-copilaria. Aceasta afirmatie este sustinuta la nivel grammatical, prin intermediul verbelor la prezentul etern: “eu te vad rapit de farmec/Cum ingani cu glas domol.”

Ultima strofa ce incheie lungul monolog al padurii mamaeste monopolizata de motive eminesciene cu rol in plasticizarea limbajului. “Luna plina”, ca si constiinta martor, participa la despartirea, detasarea eroului liric de toposul paradisiac. Incercarea ultima a naturii mama de a-si pastra “fiul” in mediul sacru este reliefata de imaginea vizuala din versul al doilea al catrenului: “La vapaia de pe lacuri”. Se remarca sintagma oximoronica ce reveleaza strigatul de disperare al naturii, in incercarea sa de a-I recapata atentia eroului liric.

Discursul ostentativ al “micului print” incepe prin constientizarea realitatii si a imposibilitatii revenirii la universal infantile; concluzie sustinuta la nivel gramatical prin intermediul adverbului de mod “astfel” , cat si al verbului la perfect simplu “zise”. Prima strofa a discursului eroului liric releva o atitudine detasata a acestuia –a la legere- evidentiata cu precadere in versurile: “Suieram l-a ei chemare/S-am iesit in camp razand”. Atitudinea astentativa a protagonistului este relevata de raspunsul acestuia la chemarea padurii mama printr-un “suierat” detasat si insensibil la readucere a toposului paradisiac si a traiului sacru din perioada inocentei. Ultimul vers citat reliefeaza parasirea varstei si a spatiului izolat “padurea”, sub protectia naturii mama si a tuturor elementelor cadrului natural. Starea de beatitudine este relevata in aparenta prin intermediul verbului la gerunziu “razand”. Eliberarea de constrangerea unui spatiu limitat se reliefeaza prin intermediul toposului din versul citat “in camp”. Nemarginirea acestui topos si granitele sale dilatate ii confera eului poetic, acum in ipostaza maturului, ideea de libertate, dreptul la propria alegere a drumului pe care doreste sa-l urmeze, insa aceasta dorinta de libertate a protagonistului ii adduce solitudinea maturitatii, in care este silit sa traiasca odata cu alegerea “campului”, in detrimental sigurantei spatiului izolat –oferit de “padurea mama”.

Situarea adverbului de timp ästazi”in pozitia initiala de vers reveleaza revenirea la constientizarea planului real, iar conditionalul incertitudinii din acelasi vers evidentiaza la nivel gramatical imposibilitatea revenirii la acel topos ideal: “Astazi chiar de m-as intoarce/ A-ntelege nu mai pot”. Acest ultim vers evidentiaza faptul ca e vorba de doua discursuri paralele: monologul padurii mama nu se intersecteaza cu discursul “fiului risipitor”.

Judecatile se fac acum din perspectiva maturului care-si constientizeaza neputinta contopirii in universal infantil. Intrebarea de natura retorica din ultimele doua versuri dezvaluie strigatul cwelui disperat, care constientizeaza pierderea ireversibila a varstei de aur a omenirii-copilaria.

Si in poezia “Trecut-au anii…”remarcam ca tema regretul dupa detasarea temporala de copilarie. Pierderea ireversibila a paradisiacului si a universului infantil apare exprimata cu pregnanta chiar din prima strofa a poeziei. Curgerea ireversibila a timpului este evidentiata prin intermediul comparatiei “Trecut-au anii ca nouri lungi pe sesuri”. Se remarca un superlativ stilistic la nivel gramatical, prin intermediul adevrbului “niciodata”, alaturi de negatia totala si a iterativului “iara”, reliefand astfel efemeritatea timpului si pierderea totala a acestuia.

Revenirea la planul real este concretizata prin intermediul adverbului “azi” , dar si al utilizarii prezentului etern: “ma-ncanta”. Miscarea la care se face referire releva starea emotionala si entuziasmul vital al universului infantil: “Caci nu ma-ncanta azi cum ma mascara/Povesti si doine,ghicitori,eresuri.”

Elementele fabulosului reprezinta esentialul farmecului copilariei si “hrana” pentru sufletul innocent, pur si naiv al eroului liric, aflat la varsta de aur-copilaria. Lumea aceasta a povestilor, doinelor, ghicitorilor si eresurilor este un ace apartine imaginarului, avand in vedere faptul ca povestile si doinele sunt populated eroi cu puteri miraculoase ce i-au adus atata mister, farmec si incertitudine protagonistului, in postaza copilului. Metafora simbol a celui de-al doilea catren este regasita in versul: “Cu a tale umbre azi, in van ma-mpresuri”, umbrele reprezentand proiectia trecutului in planul real al prezentului , concretizat la nivel gramatical prin intermediul adverbului “azi”. Condensarea timpului pierdut este reprezentata de diviziunea temporala a motivului eminescian “ceas de taina”. Si tot prin intermediul temporalitatii se remarca  referirea la o tema filozofica abordata in lirica eminesciana, drumul catre moartea sufleteasca fiind incifrat intr-o sintagma simbolica “asfintit de seara”.

Prima tertina reliefeaza incercarea de revenire la “tremurul” sufletesc, care referitor la aceasa lume sacra se dovedeste a fi in zadar. Imposibilitatea eliberarii sufletului eroului liric prin melos este evidentiata in cea de-a treia strofa: “Sa smulg un sunet din trecutul vietii/Sa fac, o, suflet ca din nous a tremuri/Cu mana mea in van pe lira lunec…”.

Ultima tertina releveaza revenirea la prezentul ce ii adduce proagonistului sentimente de profunda melancolie si nostalgie, iar creatiei I se confera o nota grava: universal infantile si lumea paradisiaca a copilariei sunt spatii affective irecuprebile: “Pierdut e totu-n zarea tineretii/ Si muta-I gura dulce a altor vremuri”. Cel de-al doilea vers citat reveleaza neputinta cuvintelor de a readuce beatitudinea eroului liric, starnind suferinta nostalgiei “dureros de dulce”. Ultimul vers al poeziei este elocvent temei filozofice amintite, intrucat atat la nivel gramatical, cat si grafic se reliefeaza valoarea premonitorie a punctelor de suspensie, anuntand moartea sufletului: “Iar timpul creste-n urma mea… ma-ntunec! “.

Cele doua creatii eminesciene, “O ramai…”si “Trecut-au anii… “ trateaza tema varstelor-cea a copilariei si a maturului- ,a regretului dupa pierderea irversibila a paradisului copilariei. Coroborand afirmatiile de mai sus, ambele elegii sustin idea pierderii vitalitatii sufletesti odata cu desprinderea de universal infantil

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s