de Cristian NEAGU
Mă cuprinde obsesia unui iris astral
Cu fiorul iubirii prin genele lungi
Şi lacrimi zvântate pe un vechi calendar
Mărturisesc durerea din rănile adânci
Şi-i simt aievea suflarea convulsivă
Şi marmora sânului de patimi stârnit,
Gemând unui zâmbet lăsat în derivă
Pe buclele-i noapte, iubire-am şoptit…
METAMORFOZE 