de Marion MANOLESCU
(din volumul în pregătire – PRO-VERBE)
“Paiul cât de mic
îşi are umbra lui”
Umbra mea fără umbra ta -zbor fără aripi- Umbra ta fără umbra mea -fântână cu apă amară- şi mi-ar plăcea să cred că eşti umbra lui Dumnezeu adunată la picioarele meleJe crois « Nul si petit buisson qui ne porte ombre » Mon ombre sans ton ombre – vol sans ailes- Ton ombre sans mon ombre -fontaine à eau amer- et j’aimerai croire que tu es l’ombre du Dieu amassée à mes pieds Nevoia de tine « Nevoia te duce pe unde nu-ti e voia » Eu nu vroiam să-ţi destăinui poteca Tu nu vroiai să-mi dezvălui cărarea Astăzi versete dintr-un psalm mă îngână dor din nevoia de tine Le besoin de toi « Le besoin fait la vieille trotter » Je ne voulais pas te montrer le sentier Tu ne voulais pas me réléver le chemin Aujourd’hui les versetes d’un psaume me chantonne avec mélancolie le besoin de toi et de ta nostalgie
