Paralelă între poeziile „Pe aceeaşi ulicioară” şi „Pe lângă plopii fără soţ”

Corina IVAN – clasa a XI-a D

Poeziile “Pe aceeasi ulicioara” si “Pe langa plopii fara sot”, scrise de Mihai Eminescu sunt doua romante in care este prezentat sentimental de nostalgie a departelui.

La nivel prozodic poeziile sunt foarte asemanatoare, avand masura de 6-8 silabe, rima incrusisata si ritmul trohaic menite sa confere muzicalitate poeziilor. Singura deosebire la nivel prozodic se remarca la nivelul numarului de catrene; astfel prima poezie are 8 catrene in timp ce a doua este formata din 11 catrene cu caracter narativ.

Creatiile lirice sunt asemanatoare si din punct de vedere compozitional fiind formate din trei parti. In  prima este fixat cadrul natural “Pe aceeasi ulicioara/(…)/ Si aceeasi pomi in floare” (“Pe aceeasi ulicioara”), “Pe langa plopii fara sot/(…)/ La geamul tau ce stralucea” (“Pe langa plopii fara sot”). Partea a doua se intinde pe un numar mai mare de catrene (4 respectiv 6) si reprezinta rememorarea unor secvente din trecutul amoros al eului poetic “Tu paseai incet, incet,/(..)Si lasandu-te la pieptu-mi/(..)/Ne spuneam atat de multe” in prima poezie, iar in cealalta “Sa ne iubim cu dor,/(..)/S-ascult de glasul gurii mici”. Ultima parte reprezinta momentul adevarului si revenirea la realitate.

In strofa a VI-a a poeziei “Pe aceeasi ulicioara” este pus in scena momentul sarutului, ce este mai presus decat vorbele in sine pentru cei doi indragostiti “Sarutari erau raspunsul/ La intrebari indeosebi,/ Si de alte cele-n lume/ N-aveai vreme sa intrebi”, acesta lipsind cu desavarsire in cealalta poezie.

In ambele creatii eminesciene se observa o schimbare a fiintei iubite “Altul este al tau suflet,/ Altii ochii tai acum” respectiv “Caci azi le semeni tuturor/ La umblet si la port” ce determina reactii diferite ale eroului liric: in prima poezie acesta ramane constant in comportament si in sentimente “Numai eu, ramas acelasi/ Bat mereu acelasi drum”, in cealalta (“Pe langa plopii fara sot”) acesta schimbandu-si comportamentul si refuzand sa-si mai exprime sentimentele fata de aceasta “Ca trec cu mult mai rar/(..)/ Si te privesc nepasator”.

Cea mai mare diferenta dintre cele doua poezii se observa cu ochiul liber la lecturarea atenta a ambelor. In poezia “Pe aceeasi ulicioara” cei doi protagonisti au format un cuplu in trecutul indepartat “Dulce imi veneai in umbra/ Tainuitului boschet”, in timp ce in cealalta poezie fiinta iubita a refuzat total legatura de suflet cu eroul, drept dovada fiind versurile formulate sub forma unor dorinte “O zi din viata sa-mi fi dat,/(..)/ O ora sa fi fost amici,/ Sa ne iubim cu dor” .

Prin toate aceste argumente aduse, consider ca poezia “Pe aceeasi ulicioara” si poezia “Pe langa plopii fara sot” sunt asemanatoare atat la nivel structural, cat si la nivel compozitional.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s