Cai abandonaţi

de Cristian NEAGU

MOTO: „Şi ce convinşi erau bătrânii
Că nu mor caii când vor câinii…”

Fără de cai nu s-ar fi scris istorii,
Fără de cai nu s-ar fi-ntregit
Eroi întunecaţi de strălucite glorii,
Iar omenirea perpetua cu-n minus infinit.

Detaşaţi de orice remuşcări
Uităm de cai, ce ne-au iubit prin trudă,
Şi ignorăm sentinţa nedreptei condamnări
La abandon; preludiu pentru o moarte crudă.

Ce vină au în rostul lor pe lume
Acum, când rostul lumii se destramă,
Iar ei presimt, deşi nu ne pot spune,
C-a expirat o eră prin propria lor dramă?
Sângerând de colţii câinilor în haite

Cai, abandonaţi în peisaj urban,

Clipind la plânsul mut, durerea către moarte,
Parcă ne blestemă, iertându-ne-n final
Privind nedumeriţi, rămân în resemnare,
Zvâcnindu-le prin trup crunta suferinţă,
Şi-acuzatori, spre noi, pun semnul de-ntrebare:
„Ce-nseamnă pentru voi recunoştinţă?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s