MOTO:
Orice inimă are un călcâi al lui Ahile!
Ai decretat în Parlamentul Sufletului austeritatea sentimentelor.
Reducerea cu douăzeci şi cinci la sută a declaraţiilor de iubire!
Ca slujitor în Altarul Inimii tale, m-am supus „decretului”,
primind tot mai puţine declaraţii de amor pribeag…
Şi când mă gândesc că toată lumea vorbeşte de o criză
ce se prelungeşte pân’ la adânci bătrâneţi, îmi frec palmele de bucurie
că în curând o să-ţi ascult tăcerea necuvintelor spuse doar în gând…
de Anton ONIGY
Dă-le, Doamne, zile bune –
Cele rele eu le am,
Să Te ştie şi de Nume,
Pentru suflet ca balsam.
de Cristian NEAGU
E vreme de paloş şi un burduf cu vin
E vreme de murg cu pământ în copită,
Şi ar mai fi o vreme de tandru suspin,
Şi ar mai fi o vreme de clipă tihnită.
de Alexandra – Emilia Bucur
Pietrele când păşim pe alee sunt deja în genunchi
Sub forma unui om care se roagă într-un ou,
Vor avea genunchii roşi din cauza asfaltului,
Nu mai e nevoie să le supunem noi cu pasul….
De câteva ore apa curge încontinuu din tavan în loc de lumină,
O să ajungă până şi gândurile să plutească în apă ieşind din corp din cauza înecului…
Băncile, strigau salvamarii în jurul casei că sunt încărcate cu alb, abia răsuflă lemnul,
Unii aruncă zăpadă în bălţi ca să se restrângă la starea lichidă,
Să lase forma care ocupă locul oamenilor deoparte.
Salvamarii încercau să ne scoată pe fereastră din casă,
Fără gânduri, deci cadavre,
Să ne aducă la ţărm- în afara camerei noastre.
Ei devin ruptura dintre uscat şi mare…
Am vrea să dibuim peretele, paralel uşii unde este icoana
Măcar cu unghia să atingem icoana,
Şi de la atingere să ne găsim liniştea pietruită în alţii.
Urli înghiţit de apă, urli în apă, ca măcar acolo unde plecăm fără voie, să fie lumină
Dacă aici de câteva minute s-a făcut scurtcircuit…
Zecii de paşi lăsaţi pe tărâmul culturii m-au îndemnat, alături de ceilalţi colaboratori, să însoţesc revista METAMORFOZE în lungul drum al creaţiei, vreme de 8 ani…
Am străbătut împreună tainele creaţiei, ale literaturii, poeziei, şi ale graficii. Prin intermediul revistei, am intrat în acel spaţiu tipografic, guvernat de norme stricte, unde se cerneau cu iscusinţă valorile de nonvalori.
De-a lungul celor 8 ani de publicistică, eu – ca simplă colaboratoare – m-am deprins în a-mi îmbunătăţi creaţiile grafice, în a-mi reliefa cu uşurinţă imaginaţia, mai cu seamă în a şti să apreciez creaţiile nobile.
Pentru mulţi colaboratori, ca şi pentru mine, de altfel, revista aceasta a fost punctul de plecare ce ne-a înălţat, dându-ne puterea aripilor sufletului, spre a răzbate şi de a ne face cunoscute creaţiile şi în alte reviste, chiar şi peste hotare.
Pulsul revistei METAMORFOZE a crescut cu fiecare număr, făcându-l să vibreze la fiecare număr.
Unul din cele mai importante momente din viaţa culturală a revistei METAMORFOZE este marcat de ziua de 15 iunie 2007, când la Bucureşti, se finaliza Concursul naţional al revistelor şcolare – „Mihai Eminescu” –, unde această publicaţie a luat locul al III-lea.
Rafinamentul creaţiilor, lirismul, tenacitatea publiciştilor au augmentat vădit valoarea revistei, sub îndrumarea coordonatorului acesteia, dl redactor şef – prof. dr. Const. MIU – cel mai de nădejde prieten al condeierilor.
Iată că acum a venit momentul când fiecare „colorează” prin cuvânt vestmintele de sărbătoare, ce le îmbracă revista, la Majorat.
Să-i dorim în continuare numere cât mai multe , colaboratori inspiraţi şi veritabili, iar MAJORATUL SPIRITUAL să umple inimile acestora de satisfacţie
E foarte captivant, întrucât oferă o imagine succinta, completa a nativilor, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Se stabilesc de asemenea corespondente intre perioade de timp aflate in general cam la sase luni distanta una de alta, aceasta fiind o premiera de semnalat in contextul larg al temei zodiacului.
Descrierile fizico-psihice ale diversilor copaci sunt foarte sugestive si intregite de posibilitatea comparatiei lor cu proiectiile noastre imaginative asupra arborilor din realitate. Este usor de constatat ca asemanarea dintre om si copac a preocupat umanitatea din cele mai vechi timpuri, iar produsele culturale ale acestei identificari au ocupat un loc important in toate mediile si stadiile istorice. Astfel, cautarea unei identitati arboricole poate deveni captivanta prin racordarea la ritmul interior al unui adevarat cult pentru aceasta forma vegetala.
Stejarul ( 21 martie- echinoxul de primavara )
Stejarul este puternic si mare, chipes si cu radacini bine infipte in pamant. Are o sanatate foarte buna si se bucura de viata. Este o fire conservatoare, adesea extrem de rigida, tactul fiind o notiune necunoscuta pentru el. Prin statura sa impozanta, el nu se sprijina niciodata de nimeni si nu cere ajutorul nimanui. Are o inteligenta dubla de o anume intuitie, clara si ordonata. Devine iritabil cand este contrazis, sau se retrage din acele dispute fara a mai da explicatii. Stie sa-si ocroteasca interesele, dar la fel de bine stie sa si le incalce pe ale altora. Cu toate acestea nu este un altruist, astfel suferinta celorlalti il lasa rece in genere. In acelasi timp te poti baza pe el daca promite ceva. Este o companie placuta si o gazda primitoare, de unde rezulta ca are si foarte multi prieteni.
Poate fi remarcat in diverse imprejurari prin curajul de care da dovada, ori prin orgoliu, cel mai adesea bine mascat.
Dragoste: e pomul dragostei la prima vedere, care nu ramane multa vreme fidel, trecand in scurt timp la alta pasiune, cu speranta ca se va stabili definitiv. Cu anii se va mai linisti, mai ales cand se va casatori. Personalităţi: Bach, Ştefan Ciubotăraşu
de Cristian NEAGU
MOTO: „Şi ce convinşi erau bătrânii
Că nu mor caii când vor câinii…”
Fără de cai nu s-ar fi scris istorii,
Fără de cai nu s-ar fi-ntregit
Eroi întunecaţi de strălucite glorii,
Iar omenirea perpetua cu-n minus infinit.
Detaşaţi de orice remuşcări
Uităm de cai, ce ne-au iubit prin trudă,
Şi ignorăm sentinţa nedreptei condamnări
La abandon; preludiu pentru o moarte crudă. Continuă lectura
de Anton ONIGY
Bob de cer rămas stingher
Sufletul te strigă iară…
Visele cu toate pier,
Noaptea-l strânge ca o gheară! Continuă lectura
de Prof. Dr. Const. MIU
Referindu-se la raportul Personalitate – colectivitate, sub aspectul libertate vs necesitate, criticul şi eseistul Florian Bratu, în cartea sa Marguerite Yourcenar. Memoria identităţii (Editura Demiurg, Iaşi, 2007) consideră că figura geometrică definitorie prostiei umane este cercul: „Forma geometrică ce defineşte cel mai corect existenţa prostiei este cercul, pentru că acesta nu presupune deschidere, ci revenire permanentă la erori (…) figura simbolică e aleasă pentru a desemna singura destinaţie a prostiei: moartea celuilalt. Prostia, prin figura cercului, este reperul negaţiei, al conştiinţei agresive care nu acceptă transmutaţia, ci repetiţia sterilă.” (p. 124).Citatul ales pentru demersul nostru analitic ne Continuă lectura
de Cristian NEAGU
Acum, când plâng stâncile la Vidra de Sus,
Când a amuţit tropotitul oşenesc,
Iar spirite sub cruci îl roagă pe Iisus
A nu se pierde neamul românesc,
Exilaţi-mă în Cassiopeea, Continuă lectura
METAMORFOZE 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.