Larisa SUCEVAN – clasa a XI-a D
Toti marii poeti ai lumii au abordat problematica mortii dupa propria lor conceptie despre lume si viata.Astfel,George Bacovia in poezia “Plumb”,Lucian Blaga in poezia “Gorunul” au incercat sa dea mortii o forma cat mai sugestiva.
Daca in poezia lui Bacovia se face corespondenta intre elementele din natura si starile sufletesti -plumbul avand drept corespondent metalul greu,cenusiu,cu sonoritate surda ce sugereaza apasarea,greutetea sufocanta, cenusiul existential, in poezia lui Blaga gorunul (specie de stejar,un arbore falnic)sugereaza conditia omului in Univers,viata si moartea cuprinzand deopotriva fiinta umana si copacul.
Atmosfera poetica in cele doua creatii este dominata de un calm resemnat de natura folclorica amintind de atitudinea ciobanului moldovean din balada populara “Miorita”.Aceasta liniste aparenta se strecoara insinuant in fiinta eroului liric,iar laitmotivul linistii prezent in fiecare secventa poetica se constituie ca o anticipare a inexorabilului sfarsit.
Spre deosebire de “Plumb” care debuteaza cu un verb la modul indicativ timpul imperfect –“dormeau”ce sugereaza o actiune inceputa si neterminata, in poezia “Gorunul” registrul verbal la modul indicativ timpul prezent se afla in consonanta cu trairea eroului liric creand senzatia de dilatare a timpului.
Daca in poezia lui G. Bacovia planul exterior este reprezentat in prima secventa poetica de metafora –simbol “cavou”care reprezinta fie universul inchis al targurilor de provincie fie proprilu trup perisabil-o temnita pentru sufletul dornic de inaltare spirituala,in poezia lui L. Blaga planul exterior reprezentat de “turn” si “clopot” este interiorizat prin folosirea marcilor gramaticale ale prezentei eului liric-verbe”aud” ,pronume la persoana I singular”imi.”Astfel individul este familiarizat cu linistea deplina a mortii: “imi pare ca stropi de liniste imi curg prin vine, nu de sange”.
Abia in cea de- a doua secventa din “Plumb”are loc interiorizarea planului exterior prin tehnica simetriei.Corespondentul “sicrielor de plumb” din planul exterior este “amorul”, cazut in somn, o stare premergatoare mortii –prin pozitia nefireasca in care se afla”Dormea intors amorul meu de plumb”.Acelasi vers confirma sensul general al liricii bacoviene:caderea ,miscarea de involutie a vietii , prabusirea in starile primare ale materiei.Existenta umana este marcata de constrangerea sociala si, mai ales de cea a iminentei mortii.Mediul claustrant al cavoului simbolizeaza neputinta depasirii propriei conditii-o sursa de suferinta pentru intreaga lirica bacoviana.In cadrul evocat,poetul traieste mai multe stari(singuratate,frig,somn)si este cuprins de sentimente diverse:tristete,apasare sufleteasca,pustiu,neliniste,disperare,angoasa, pe care le transmite si cititorului.
Nu aceleasi stari neplacute sunt transmise de creatia blagiana:moartea nu este vazuta ca un sfarsit ci ca o trecere catre o lume superioara-un destin asemanator cu al arborelui sortit pierii,simbol al trecerii clipei ce duce spre moarte.El se gaseste la margine de codru,ca un prag al trecerii spre o alta viata.pacea cu ‘aripi moi’ aminteste de imaginea mitica a ingerului mortii cu aripi frante.
Ideea consubstantiabilitatii vietii cu moartea este reliefata prin metaforele simbol “trunchiul,sicriul si scandurile” reprezentant treptele alunecarii spre nefiinta.Epitetul adverbial “mut” creeaza o atmosfera solemna de interiorizare a sentimentului dublei treceri a gorunului si a eroului liric,moartea unuia e moartea celuilalt.Ideea de reciprocitate este scoasa in evidenta prin intermediul adjectivelor “tau,meu”.
Atat G.Bacovia a carui arta poetica il reprezinta pe deplin in poezia “Plumb” cat si L.Blaga care gandeste existenta individului pe doua coordonate,a vietii si a mortii (ce se intrepatrund si se lumineaza reciproc cu seninatate), au incercat sa orienteze discursul liric catre problematica profunda existentiala.
METAMORFOZE 