VĂ PROPUNEM UN NOU COLABORATOR AL REVISTEI
TOADER LOREDANA-IONELA – Mangalia, bld. 1 Decembrie 1918 nr. 42, bl.B2, sc.C, ap.11, jud. Constanţa, născută pe 28 septembrie 2000 , elevă la şcoala generală nr. 3 Mangalia, clasa a-VIII-a D,
e-mail: loredanaionela_toader@yahoo.com
tel: 0752 311757; 0747 338391
CĂRŢI PUBLICATE: „Copilăria poeziei ” ( debut editorial) – 2011 şi
„ Zbor printre stele” 2014 – Editura Ex Ponto Constanţa
Activitate culturală:
– Membră a Clubului Artelor „Solteris”
– Colaboratoare la Radio Catch22 Londra
– Premii numeroase în cadrul concursurilor de poezie si proză
„ SĂ PRIVIM CULTURA CU ALŢI OCHI” din Mangalia – 2011 – 2012
– Diplome de excelenţă
– Târgul estival „ CARTE LA NISIP” – Mangalia 2012
– Târgul de carte „ GAUDEAMUS” – Constanţa – 2012 – 2013
– Inclusă în Antologia de Cultură si Artă „SOLTERIS” – 2012 – 2014
Ca un luptător al nopţii
Sunt un fluture venit din amintire,
Din eterna veşnicie
Din zâmbetul tău,
Cu sclipire de azur
Ca o muză venită din spuma soarelui
Şi din neamurile plaiului,
Din albastrul cerului
Şi-al libertăţii.
Voi zbura spre profeţie
Precum într-o călătorie,
În adâncurile cărţii
Ca un luptător al nopţii !
Cer de ametist
Îţi e capul înclinat privind atent spre mare
Şi gândul parcă l-ai furat, acum gonind spre zare
Te-ai inspirat din flori de nuferi,
Inspiraţi din colţ de rai
Şi parcă totuşi tu erai acel cer sculptat de crai,
Din ametist, ca pentr-un zeu purtat de ani !
În scrierile tale tu incantezi poveşti,
Mângâi durerea şi o stopezi.
Peste pustiul câmp al tabloului Dumnezeiesc
Faci ca fluturii să zboare şi flori de primăvară să apară.
Tu naşti din noi un nou copil,
Şi-i schiţezi zâmbetul ce-l înviorează
Şi-l dezleagă din strânsoarea ce astăzi ne îngreunează !
Cheia edenului
Am îndrăznit să privesc spre stelele din ochii lui,
Din necunoscutul glob albastru ce ninsori de zâmbete
Aşternea printre muritori !
Şi prea era un zbor străvechi în al lui glas
Chiar şi îngerii se minunau la fiecare pas
Din porţile îngheţate ale inimii mele
El soare a făcut
Iar frunzele violet-albastre din mine au erupt
Am levitat până la nori, oceane,
O nouă copilă revelam la fiecare zbor de alb
Şi drumul mi se lumina
Aşa cum luminează sclipirea eternei mări.
Descoperisem cu gândul
Ce doar în cărţi citisem,
În cele interzise curioşilor copii
Şi doar cu zâmbet şi lumină
Cheia interzisă am găsit
Cheia edenului mult râvnit.
Născută din spuma valurilor
Nu ştiu cine sunt
Şi unde m-am născut cu-adevărat
Mă simt străină
Şi departe de a mă cunoaşte.
Zâmbesc,
Melancolică şi gânditoare
La purul asfinţit de soare,
La sunetul chitării armonizate,
La trăirile ce le simt când
Notele-i dansează prin vene
Şi dulce îmi curg prin ele sânge de haiduc
Deşi nu zăresc un zbor de stele
Inima mă cheamă către ele !
Deşi nu văd nici nisip,
Nici mare,
Sufletul mă cheamă către ele
Fără înfrânare,
Chiar şi către soare,
Mă simt născută din a ei putere
Din spuma valurilor pecetluită
Cu iubire, cu mistere….
Nu ştiu cine sunt,
Îmi doresc să aflu,
Să înot către frumosul astru !
O vară tomnatică
Mă bucur că vii,
Mă bucur că nu m-ai uitat,
Nici pe mine,
Nici soarele iubit
Nici golfuleţul verilor trecute
Învăluite în bronzul cafeniu,
În amintirile care
Se vor scrie din nou în
Jurnalul de vacanţă.
Uups, nu mai vorbi!
Lasă doar ciripitul păsărilor să se audă
Şi cu paşi înceţi să păşim
Pe nisipul fierbinte.
Să nu ne audă curentul marin
Ne ascundem în mare
Să nu ne poată vedea nici Tatăl Soare!
Ştiu,
Ne vor găsi
Dar până atunci să ne bucurăm
De această clipă
De vară tomnatică,
De căldură cu miros proaspăt de gutuie.
Prima seară de chitară
Se poate ca toată fericirea mea
Să fi fost ascunsă în ochii tăi,
În părul brun cu nisip din Vama Veche
În marea cu sclipiri de jad,
În marea amară chiar şi dulce.
Se poate ca toată iubirea mea
Să fie ascunsă în umbra ta
În prima vară a începuturilor,
A versurilor.
Se poate ca toată inspiraţia mea
Să ţi se datoreze ţie,
Veşnicei mări,
Sau a primei priviri dintre noi
În prima seară de chitară
Cu a sa chemare veşnică către cer,
Către el !
Sunt o pasăre a nopţii !
Mi-e frig
Iar pe dinăuntru-am îngheţat.
Simt picăturile ploii de toamnă
Scurgându-se pe mine.
Reci.
Simt un miros puternic
De rouă şi frunze uscate.
În sfârşit mă simt liniştită,
Mă simt acasă!
Departe de lume,
De conştiinţă,
De problemele provenite din….
Nepăsarea mea,
Din orgoliul meu!
Din viaţa mea!
Aici mi-e cel mai bine,
În copacul de stejar
Precum păsările Nopţii !
Te iubesc, de ce ?
Am văzut prin ochii tăi lumina !
Iar acum mă întrebi cum şi de ce te iubesc ?
Te iubesc pentru că pot !
Ca atunci când un firicel de apă rece
Se scurge pe trupul veştejit.
Când o pasăre primăvăratică
Îţi cântă pentru a te alina,
Iar sufletul tău, prinde aripi şi zboară cu ea…
Să nu-ţi fie teamă de înalturi, de încercări
Pentru că iubeşti, asta înseamnă că eşti om
Iar El va avea grijă de un om.
Te iubesc ca veşmântul rece
Al unei veri toride !
Te iubesc ca îngerul venit de prin cuvinte !
Trăind cu speranţa fulgilor de nea
Cerul a încetat să viseze cu stropi de ploaie;
El trăieşte cu speranţa fulgilor de nea,
Trăieşte cu speranţa patinoarului
Unde oamenii vor dansa,
Se vor transforma în aştri !
Ar ţine în palme frumuseţea spiritului dat de Moş Crăciun
Şi ar dansa pe simfonia îngerilor buni
Ar da ocolul lumii pe cerbi înaripaţi !
Ar trăi un vis !
Un vis frumos,
Pe care să-l retrăieşti în fiecare seară de Crăciun,
A fiecărei noi generaţii de copii cu suflet inocent şi bun !
Vis dansant
Dansam în ploaie
Iar chipul tău angelic
Brăzdat de trăsături fine
Lumina mai puternic decât
Mantia zorilor care ne proteja pe amândoi
Dansam alături de toate amintirile,
Care se jucau lângă noi,
Alături de frunzele de toamnă,
Alături de nori,
De păsările primăvăratice
Care rătăciseră prin lunile romantice
Cu melancolia pe gene
Mă priveai,
Deodată prea intens…
Şi brusc, totul a revenit la normal
Noi doi rezemaţi de acelaşi munte
Dar în direcţii diferite.
METAMORFOZE 