SUFLETUL la CINCIZECIME

Const. MIU

Limbi de foc s-au revărsat
Peste sufletul sihastru;
El  la faţă s-a schimbat,
Luminând precum un astru.

Şi-a purces apoi prin lume,
Răspândind iubirea pură.
Şi-a găsit sălaş anume
Într-o stâncă foarte dură.

Pieptul în bazalt cioplit
Ca un schit de rugăciune,
Stând în crezu-i neclintit –
Mântuirea ca minune.

CASA NEMURIRII

Const. MIU

MOTO:

„Mânca-v-ar raiul!”

Părintele  Ilie Cleopa

 

Bine-ai venit în al meu rai!

În suflet sărbătoare,

Iar acolo tu să stai,

Căci zilele-s cu soare.

 

Raiul ăsta este strâmt,

Tu mă crede pe cuvânt:

Numai două locuri are,

Dar acolo-i sărbătoare.

 

În grădina cea din piept

Eu acolo te aştept,

Să zidim doar cu iubire

Casă întru nemurire.

Paralelă între poeziile „Pe aceeaşi ulicioară” şi „Pe lângă plopii fără soţ”

Corina IVAN – clasa a XI-a D

Poeziile “Pe aceeasi ulicioara” si “Pe langa plopii fara sot”, scrise de Mihai Eminescu sunt doua romante in care este prezentat sentimental de nostalgie a departelui.

La nivel prozodic poeziile sunt foarte asemanatoare, avand masura de 6-8 silabe, rima incrusisata si ritmul trohaic menite sa confere muzicalitate poeziilor. Singura deosebire la nivel prozodic se remarca la nivelul numarului de catrene; astfel prima poezie are 8 catrene in timp ce a doua este formata din 11 catrene cu caracter narativ.

Creatiile lirice sunt asemanatoare si din punct de vedere compozitional fiind formate din trei parti. In  prima este fixat cadrul natural “Pe aceeasi ulicioara/(…)/ Si aceeasi pomi in floare” (“Pe aceeasi ulicioara”), “Pe langa plopii fara sot/(…)/ La geamul tau ce stralucea” (“Pe langa plopii fara sot”). Partea a doua se intinde pe un numar mai mare de catrene (4 respectiv 6) si reprezinta rememorarea unor secvente din trecutul amoros al eului poetic “Tu paseai incet, incet,/(..)Si lasandu-te la pieptu-mi/(..)/Ne spuneam atat de multe” in prima poezie, iar in cealalta “Sa ne iubim cu dor,/(..)/S-ascult de glasul gurii mici”. Ultima parte reprezinta momentul adevarului si revenirea la realitate.

In strofa a VI-a a poeziei “Pe aceeasi ulicioara” este pus in scena momentul sarutului, ce este mai presus decat vorbele in sine pentru cei doi indragostiti “Sarutari erau raspunsul/ La intrebari indeosebi,/ Si de alte cele-n lume/ N-aveai vreme sa intrebi”, acesta lipsind cu desavarsire in cealalta poezie.

In ambele creatii eminesciene se observa o schimbare a fiintei iubite “Altul este al tau suflet,/ Altii ochii tai acum” respectiv “Caci azi le semeni tuturor/ La umblet si la port” ce determina reactii diferite ale eroului liric: in prima poezie acesta ramane constant in comportament si in sentimente “Numai eu, ramas acelasi/ Bat mereu acelasi drum”, in cealalta (“Pe langa plopii fara sot”) acesta schimbandu-si comportamentul si refuzand sa-si mai exprime sentimentele fata de aceasta “Ca trec cu mult mai rar/(..)/ Si te privesc nepasator”.

Cea mai mare diferenta dintre cele doua poezii se observa cu ochiul liber la lecturarea atenta a ambelor. In poezia “Pe aceeasi ulicioara” cei doi protagonisti au format un cuplu in trecutul indepartat “Dulce imi veneai in umbra/ Tainuitului boschet”, in timp ce in cealalta poezie fiinta iubita a refuzat total legatura de suflet cu eroul, drept dovada fiind versurile formulate sub forma unor dorinte “O zi din viata sa-mi fi dat,/(..)/ O ora sa fi fost amici,/ Sa ne iubim cu dor” .

Prin toate aceste argumente aduse, consider ca poezia “Pe aceeasi ulicioara” si poezia “Pe langa plopii fara sot” sunt asemanatoare atat la nivel structural, cat si la nivel compozitional.

Alexandru BIŞAG – clasa a X-a A

OARECARE

 

 

Între-un apus şi-un răsărit tot ard secunde-n pripă

Sunt îngerul cel decăzut, de aripi fac risipă.

Sunt imuabil şi solar în nuanţe negru-aprinse.

Mă plec acum în faţa lor cu coastele-mi întinse.

Exil mi-i scris de mic în pori, aici mi-e locul oare?

În ochii tăi şi-n limba lui rămân un oarecare.

Nu am o cale sau vreun har, mi-e teamă să nasc fapte

Ascut idei, reneg virtuţi, în larmă aud şoapte

Zâmbesc când totu-n jur e trist, zâmbesc acum oricând

Las grijile să zacă-n pat, adorm cu ele-n gând

Încerc în van să uit de tot, de muza mea eternă

Mă-ntind la loc în copârşeu, am sânge mov pe pernă.

Nu pun la suflet curcubeu şi nici frumos pe foaie.

Un oarecare am să fiu mânjit de plăgi şi zoaie.

N-am creionat vreun chip nicicând, angoase mă apasă

Dar nu mă voi opri aici, cât umbra-mi nu mă lasă;

Nu am păcat originar, nici moartea nu mă ştie

Nu îţi vorbesc cu glas acut şi nu-s făcut din glie.

Eu văd în toţi ce vezi şi tu, dar mie nu îmi pasă.

Eu nu am fraţi şi nici iubiri, eu nu am drag de casă.

Pe buze pot să mai pitesc doar cute scrise-n carne,

Sunt doar un mim paralizat, un demon fără coarne.

Un oarecare, asta sunt,  o ştiu deja prea bine.

Nici propriu-mi atriu n-are timp, nu stă în loc de mine.

Nu am decât ce n-am avut, joben şi o lopată.

Şi îngâmfarea-mi de-a răzbi ce nu admite pată;

Un oarecare va să fiu, nimic mai mult se pare.

Privat de propriu-i intelect în veşnica-i cabrare.

Nimic nu-mi este scris în piept, nimic nu-mi curge-n vene.

Căci sângele mi-am pus de mult în plectre şi diene.

Secunde-am implantat cândva în limbi de ceas ce-aşteaptă

Reminiscenţe încă-mi ard aortele în şoaptă.

Melancolii se-ascund cu jind, temei în fiecare.

Până ce groapa le va lua, rămân un oarecare.

 

Künstler

 

În umbra paşilor se nasc,

Cu vâlvătăi şi-aţâţă jocul,

Cu grave tonuri seci de vreasc

Sfinţesc şi surpă tainic locul.

 

Rostogoliri prea fine par,

Crescute-n vânt de miazănoapte

Un cioclu le va stinge-amar

Când talpa lor va naşte şoapte.

 

Lacrimi de soc vor arde-n iască

Când visele, cruci le vor fii.

Sunt prea bătrâni să mai trăiască..

Şi prea necopţi pentru-a muri.

 

 În ochii lor iubirea-i vie,

Iar ochii înşişi sunt iubiţi.

De-un verde val de nostalgie.

Mai sunt şi astăzi ispitiţi.

 

Din mâini le curg aripi stinghere

Ce bat în cerc ori bat pe loc.

Destinul lor un cer le cere

Căci ori se-aprind ori ard în foc.

 

Pe piept e răstignit cu sânge

Un ideal mult prea defect..

Şi chiar de lumea lor s-ar frânge,

Se pot încredere în perfect.

 

În nopţi adânci vor fi lumină,

Căci viaţa lor nu-i doar noroc.

Ori te mâhnesc ori te alină.

Ori sunt nebuni.. ori nu-s deloc

ELA – POEME

Elena CRÂNGAŞU – clasa a IX-a D, LTNB

 

Răsărit

Mi-am învelit dorul

În muguri verzi,

Dar au căzut apoi

Şi dorul a înverzit,

Până când cupele florilor

S-au deschis în faţa iubirii.

Şi-atunci iubirea ta

Mi-a prins inima cu mâinile,

A absorbit fiecare bătaie

Şi a pictat răsăritul cu ele.

Acum, ca să te văd,

Privesc răsăritul.

 

Primăvara ta

Natura cântă simfonii parfumate.

Ce frumos!

Se înalţă în zbor melodios

Şuvoaie de primăvară.

Sufletele cântă la vioara iubirii.

Opresc timpul în loc –

Măcar pentru o zi

Vreau să fiu primăvara ta,

Pictată pe buzele florilor de liliac,

Înecate în cascade violet.

 

 

 

 

 

 

 

 

Locaţie

 

Aştept…

Aştept de ani să-mi baţi la uşă.

Nu ştiu de ce ai plecat.

N-am renovat, să ştii,

Toate sentimentele sunt la locul lor,

Te respiră încă de pe buzele mele.

Poate nu-mi mai ştii adresa.

Oricum, cheia casei e în inimă.

Tu poţi ajunge la ea oricând.

Eu n-am schimbat locaţia dragostei,

Dar tu…

Tu te-ai mutat în alt suflet

Şi vreau să te-ntreb:

„Mai vii? Te mai aştept?“

 

poeme

Bianca MOISE – clasa a IX-a D

 

Dans sentimental

Ţi-am dansat profund cuvântul,

Amăgiri de altădată

Îmi îneacă pânza în larg

Şi mâinile noastre – tăceri marine.

În amintiri de scoici nemuritoare

Am închis minunea din mine,

Aşa se naşte un destin,

Dar roua e acum mai neagră

Sufletul meu se zbate

Căutându-şi ultima petală!

 

Sfâşiere

 

Mă sfâşii adeseori

Prin săruturi cu gust marin,

Iar mirosul mării are partitura verde.

Ai fi un canibal mult prea romantic

Dacă ţi-ai cânta mereu dorul

Prin arcuşul albastru al privirilor.

Mi-ai îmbrăcat gândurile

Cu sorii speranţelor

Ce mistuie nostalgic erosul….

 

 

 

 

O, Iisuse

 

Scump Iisuse, Tu să scuturi

Peste noi inimi de fluturi,

Într-un galben păcătos

Se pierde credinţa mea.

O cruce a speranţei veşnice

Ai purtat pentru noi.

Mâinile tale – doi cleşti arămii

Ce s-au frânt în negrul îndurerat,

Ai înviat doar pentru noi

Şi am trăit credinţa ta!

 

 

Fugar

 

Timpul are hainele zdrenţuite,

Iar tu ca un fugar nevăzut

Te hrăneşti cu fagii roşii ai cuvintelor,

Sub pleoapa mea înfloreşte liniştea cerului.

Şi umerii tăi goi par nuferi de lumină

Ce mângâie pătura nopţii.

Inima mea e acum tăcută,

Am rămas doar noi, e timp pentru iubirea

Ce ascunde visele în buzunarul de la piept.

 

 

Margine

La o margine arsă de drum

Din amintiri rămâne scrum,

Acum visul preafrumos

Devine doar trecut tumultuos.

Te-am lăsat să-mi schimbi destinul,

Tu ai făcut pe clandestinul.

Te-am crezut şi-am acceptat,

Tu te-ai îndepărtat treptat.

Un colţ de suflet te simte iar,

Aceeaşi persoană îţi vrea inima în dar…

Zadarnic, acum povestea noastră a rămas

Locul unde îndrăgostiţii mai fac popas!

ADEVĂRURILE ASCUNSE DE BIBLIE

Dino ADMINO

Dacă ar trebui sa analizăm fiecare capitol şi fiecare verset din Biblie ne-ar trebui foarte mulţi ani, dar am considerat că exemplificarea câtorva capitole este edificatoare pentru a vă face o părere despre aşa-zisa carte sfântă. Preoţii vă vor spune să nu citiţi Biblia fără o pregătire, iar cele scrise acolo au un alt înţeles şi o altă tălmăcire. De exemplu pentru capitolul intitulat „Cântarea cântărilor” preoţii vor spune că este vorba despre biserică. Aşa o fi?

Cap.I Iubirea între mire şi mireasă

Cap. II Mirele laudă frumuseţea miresei

Cap.III Mireasa arată iubirea sa pentru mire

Cap.IV  Frumuseţea miresei

Cap.V Frumuseţea mirelui

Cap.VI Iarăşi se laudă frumuseţea miresei

Cap.VII Frumuseţea Sulemitei

Cap.VIII Dragostea cea desăvârşită

Vi se va spune că este vorba despre dragostea creştinilor pentru biserică. Nu există nici măcar o referire la biserică,  iar pentru a nu fi acuzat de minciună, voi exeplifica:

Cap.I vs.1 „Sărută-mă cu sărutările gurii tale…”

vs.2 „Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te asemăn, eu draga mea”

vs.12 „Periniţa de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei”.

Cap.II vs.6 „Stânga sa, este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde”.

Cap.III vs.1 „Noaptea in pat l-am căutat pe dragul sufletului meu,  l-am căutat, dar, iată nu l-am mai aflat”.

Cap.IV vs.1 „Cat de frumoasa esti tu draga mea, cat de frumoasa esti. Ochi de porumbita ai,…”

vs.2 „Dintii tai par turma de oi tunse, ce ies din scaldatoare facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura”.

…parul tau turma de capre pare, ce din muntii din Galaad coboara.

Cap.VII vs.2 „Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale in sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan de meşter iscusit lucrat”.

vs.3 „ Sânul tău e cupa rotunjită, pururea de vin tămâios plină …”

vs.4 „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară…”

vs.5 „Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi in vie..”

Cap.VIII vs.6 „Ca o pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară…”.

Inceputuri timide de scriere pornografică putem spune şi de vise erotice, despre asta este vorba in aceste capitole. Nici măcar nu se pomeneşte despre ceva care să aibă legătură cu biserica. Tare aş vrea să văd pe cineva care   s-ar culca cu biserica in braţe şi care or fi sânii şi coapsele, dinţii şi părul aşa de frumos descrise. Intrebaţi  preoţii!

Cap.XXXII. Facerea. Rugăciunea lui Iacov

In vs.24 Iacov se luptă cu „cineva” până la revărsatul zorilor. Acela era însuşi Dumnezeu, conform vs.28 sau un înger al lui Dumnezeu. Iacov era aşa de „priceput” la luptă că îngerul nu l-a putut răpune, dar numai s-a atins de Iacov la încheietura coapsei şi l-a rînit. Îngerul îl roagă pe Iacov să-l lase sa plece, dar Iacov se ţine tare şi nu ii dă voie până nu îl binecuvântează.

Nu putem nega că nu ar fi si lucruri bune in Biblie, însă parcă mai multe sunt aberaţiile puse pe seama adevăratului Dumnezeu. Nu putem nega că nu sunt şi preoţi cu frica de Dumnezeu, insă majoritatea sunt bântuiţi de duhul îmbogăţirii. Robert Charoux spune in „Cartea lumilor uitate”, la pagina 247: „După scriitorul Guy Fau, papa Leon al X-lea (1513-1521) a făcut cardinalului Bembo aceasta uimitoare, dacă nu incredibilă: Se ştie de secole cât de profitabilă a fost această fabulă a lui Hristos pentru noi şi ai noştri”.

Avea perfectă dreptate, pentru că religia, a fost este şi va fi o sursă inepuizabilă de câştig pentru preoţi. De-a lungul timpului au fost oameni deştepţi care s-au ridicat împotriva religiei, insă au fost imediat catalogaţi drept anticrişti, anatemizaţi şi omorâţi. Biserica nu are niciun interes ca omul sa fie bine pregătit, pentru că s-ar pune sub semnul intrebării toată credinţa, iar religia ar incepe să se clatine. Biblia nu a făcut altceva decât sâ oglindească istoria unor popoare de sălbatici, organizaţi la nivel de triburi, crescători de animale şi analfabeţi. Nu poţi să pui pe seama Dumnezeului cel adevărat stări, sentimente şi un mod de gândire specific omului. Orice om raţional nu mai crede că Biblia a fost dictată celor ce au scris-o, de Dumnezeu. Aceasta culegere de mituri şi povesti ale unor popoare de sălbatici ar trebui interzisă pentru ca a făcut destul rău în 2000 de ani. Trebuie să fii naiv de tot să mai crezi că pământul a fost creat acum aproximativ 7500 de ani, că aceasta minune care este omul a fost făcut din pământ, că suntem singurele fiinţe din univer. Pavel Corut in cartea sa „Dumnezeu nu foloseşte armament psihotronic” scoate in evidenta câteva trăsături puse pe seama adevăratului Dumnezeu desprinse din Biblie: infractor, imoral, scamator, meschin, rasist, xenofob, lăudăros, instigator la crime şi omoruri in masă, instigator la furturi. Dumnezeu a dat oamenilor, pentru a fi respectate, cele zece porunci, dar El nu este in stare să le respecte. Să nu ucizi, spune Dumnezeu, dar El lasă să fie omorâţi 14.000 de prunci pentru a salva viaţa fiului Său. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea, au tunat preoţii din fata altarelor, iar preoţii musulmani işi intăresc spusele cu afirmaţia :  „Aşa este voia lui Allah.” In timpul cruciadelor preoţii creştini spuneau că vei ajunge mai uşor in Rai dacă omori un păgân. Nici măcar in sec. XXI preoţii nu renunţă la învrăjbirea celor de credinţe diferite.

Uitaţi-vă câte secte s-au desprins din catolicism, câte curente sunt in cadrul Islamului, iar in cadrul ortodocşilor pe lângă cele 2 curente au mai apărut şi altele. Pavel Coruţ in cartea sa „Mântuirea de după cumplita rătăcire” la pagina 296 citează traduceri din Talmud: „Evreii sunt singurele fiinţe umane. Celelalte naţiuni ale lumii nu au o esenţă umana ci una bestială. (Babha Necia, 114, 6)

„Sa ucizi un străin este totuna cu a ucide o fiară sălbatică.” (Sanhedrin, 59, a)

„Sămânţa străinilor este la fel ca a fiarelor sălbatice. (Kethuboth, 3, b)

„Iahve le-a dat evreilor putere asupra averilor şi sângelui tuturor naţiunilor”.

„Fata unui străin poate fi violată dacă a împlinit 3 ani”. (Aboda Zara, 37, a)

„Evreii pot jura strâmb, folosind cuvinte viclene”. (Schabouth Hag, 6, d)

„Un străin care îşi vara nasul in Talmud trebuie condamnat la moarte”.

Nu cumva se îndeamnă la ura de rasă asemeni ideologiei naziste, care susţinea supremaţia unei singure rase? Diversitatea raselor umane nu a putut fi explicată de Biblie, dar s-a spus ca rasa neagră se trage din Ham, fiul lui Noe, care era tatăl lui Canaan.

Cap.IX vs.20 A zis (Noe): „Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi”. De ce l-a blestemat Noe? Beţivul de Noe, a tras la măsea, a căzut in cort de beat ce era, iar in timpul somnului s-a „dezvelit” de la brâu in sus. Ham l-a văzut beat, căzut  şi dezvelit până la brâu si ieşind afară a spus celor doi fraţi ce a văzut. Ceilalţi doi fii au aruncat o haina pe Noe fără să se uite la el. Acest lucru a plăcut beţivului, dar pe Ham l-a blestemat. In numele acestui verset populaţia negroidă a fost inrobită şi omorâtă pe parcursul a multor sute de ani. Asta este religia şi in numele ei au fost omoraţi zeci de milioane de oameni. Biserica a fost intotdeauna oponenta culturii şi a ştiinţei şi a mers mână-n mână cu politica pentru că avea interesul să acapareze putere şi bani. Preoţii întreţin confuzie şi vrajbă religioasă intre cetăţenii aceleiaşi naţiuni şi chiar in aceleaşi familii, spune Pavel Coruţ în cartea „Dumnezeu nu foloseşte armament psihotronic”. Guvernul pedelist a desfiinţat şcoli şi spitale, dar a permis cultelor să ia o amploare fără precedent şi să se construiască mii de aşezăminte religioase. Voi aţi auzit de vreun purtător de haine preoţeşti să vă indemne sa învăţaţi? Ştiinţa este nebunie in ochii lui Dumnezeu, susţine Arsenie Boca. Tot despre acest preot un înalt prelat a făcut următoarea afirmaţie: „Părintele Arsenie Boca este cel mai mare om născut pe aceste meleaguri”. Cum rămâne atunci cu marii noştri înaintaşi şi cu milioanele de români care au murit pentru aceasta ţară? Întunericul mistico-religios e pe cale să se abată peste ţară, iar voi aveţi datoria să inlaturaţi acest văl, pentru că altfel veţi deveni o masă de manevră în mâinile bisericii. Să nu uitaţi nicio clipă că ne tragem din daci un popor cu o mentalitate şi o moralitate foarte sănătoase. Religia lor era una care nu avea nimic de-a face cu violenţa şi cu ura. Daca li se poate imputa ceva este faptul ca practicau din când în când jertfa umană, dar făceau acest lucru pentru ca era singura modalitate de a trimite un sol la Zamolxe. Pavel Coruţ spune ca mult mai valoroasa este cartea lui Ion Creangă „Amintiri din copilărie” decât Biblia. Lăsaţi la o parte aşa-zisele obiecte făcătoare de minuni pentru că nu există aşa ceva, indiferent că sunt moaşte sau alte obiecte: icoane făcătoare de minuni precum şi diferite fragmente din diverse materiale care chipurile au aparţinut unor sfinţi. Lăsaţi biserica să-şi vadă de ale ei, iar voi nu plecaţi urechea la ce spun preoţii pentru că nu au decât un singur scop: să vă scape de bani. Decât să mergeţi la spovedanie sau să aveţi un preot duhovnic, mai bine apelaţi la un psiholog căci este mult mai îndreptăţit să vă dea sfaturi. Nu apelaţi sub nicio formă la vrăjitori, ghicitori, astrologi, persoane care chipurile vorbesc cu spiritele celor decedaţi,  prezicători! Să nu credeţi nicio clipă în zodiac şi în zodii. Toată atenţia voastră ar trebui să fie direcţionată spre învăţătură şi spre cunoaştere. Actualizaţi dictonul lui Lenin „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!” Ştiinţa, şcoala, profesorii şi familia sunt pavăza voastră împotriva religiei şi a impostorilor de tot felul care nu urmăresc decât să-şi asigure bună-starea pe baza credulităţii voastre. Gândiţi-vă că noi oamenii avem obârşia in stele şi trebuie să căutăm lumina adevărului nu să cădem în întunericul misticismului. Fiţi buni, generoşi, eliberaţi-vă de rău şi de energia negativă, credeţi cu tărie în Dumnezeul cel adevărat, iubiţi oamenii şi atunci veţi fi fericiţi veţi observa că pacea şi liniştea vor coborî peste voi.  Feriţi-vă de droguri, alcool, prostituţie, homosexualitate pentru că numai aşa veţi preveni degradarea voastră umană.

Să nu credeţi in bazaconiile cu Iadul şi dracii care vă pot pedepsi pentru păcatele voastre. Nu lăsaţi răul să vă cuprindă sufletul pentru că răul atrage după el numai rău şi veţi fi înconjuraţi de energie negativă. Gândiţi pozitiv, puneţi-vă în gând să realizaţi ceva şi o să vedeţi că Dumnezeu vă va ajuta să vă îndepliniţi dorinţa. Fiţi raţionali, iar înainte de a face ceva analizaţi dacă acel lucru vă este de folos sau vă poate îndrepta spre pierzanie. Nu se poate afirma că Biblia este plină de învăţături rele şi că nu are şi părţi bune. În Psalmul 33 vs.13 se spune „Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea”. Acest verset ar trebui sa fie moto-ul fiecăruia dintre noi.

Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca pământenii să aibă o singura religie, ar fi creat si ar fi impus una singura la nivel planetar, dar nu este aşa pentru ca exista circa 200 de religii, câteva zeci de mii de sfinţi şi câteva zeci de mii de secte. Aceasta concluzie ii aparţine lui Pavel Coruţ.  Închei cu un verset din Biblie: „Fericiţi făcătorii de pace căci aceia fii lui Dumnezeu se vor chema”. PACE VOUĂ!

REZULTATE CONCURS LITERAR

La cea de-a IX-a editie a Concursului de creatie literara –

ARIPI DE DOR,

juriul format din scriitorii:

OVIDIU DUNAREANU – Presedinte

membri, poetii:

EMILIA DABU

COSMIN STEFANESCU

IONEL ECHIM 

 

a stabilit urmatorii castigatori:

 

PREMIUL al II-lea 

DIANA ENACHE – or. CHISINAU – Rep. MOLDOVA

 

PREMIUL al III-lea

ALEXANDRA NADIA BALAN – GALATI

 

MENTIUNE

VASILE DANIEL BARBULESCU – Popesti-Leordeni,

jud. Ilfov

 

NOTA REDACTIEI:

La aceasta editie nu se acorda

PREMIUL DE EXCELENTA – ION FAITER

si nci PREMIUL I.

 

Festivitatea de premiere va avea loc la sediul Liceului teoretic

„N. Balcescu” din  MEDGIDIA,

Str. SCARLAT VARNAV nr. 2,

pe data de 1 iunie, a.c.,

incepand cu ora 11.

 

REDACTIA

 

 

 

 

POEME

Florian MIU

DESTIN

Peste crime,violuri tradari si izbavire,

Ale-omenirii porniri inspre victorie,

Se asupresc decizii luate cu-o secure

Ale bastarzilor victoriosi cu o ostire.

Si-au cotropit pamantul de milenii,

Doar ale lor orgolii sa le-ajunga

Si regele-a murit,traiasca regii

Nimic din ratiune n-are cum s-atinga.

Un Dumnezeu,un Zeu,mai multi sa se adune,

Macar de ar gasi un rost si-un gand,

Pentr-a-ntelege si-acum sa se termine

Ca totul se sfarseste aici pe acest pamant!

 

 

URA

Am reusit sa va cunosc

O, voi cei ignoranti cu doctorate

Ma voi preface ca demasc

Texte si lecturi de voi furate.

Demagogi, critici literari si proletari,

Doar ale voastre scrieri reusesc

Mi-e scarba sa citesc ce a fost ieri

Daramite ce o sa primesc.

Ma voi preface in a mea uimire

Ca sunteti cine proclamati,

Si-ncet veti creste in orbire

O oaste-n treaga de handicapati