Gânduri printre rânduri

Mihaela BOTEZATU

 

C_MIU_GANDURI

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi am primit un dar minunat, un dar pentru suflet: volumul de versuriGânduri printre rânduri semnat de dl.prof.dr.Cont.Miu. Este un adevărat deliciu pentru suflet, moment de simţire şi frumuseţe.
Am regăsit nobleţea unui suflet însetat de frumos, sinceritatea şi iubirea transpusă. Am simţit cum inima vorbeşte de la sine. De aceea recomand tuturor cu afecţiune sfatul dl.prof. transmis prin primul moto de la începutul acestei cărţi: „Dacă am dărui sufletului nostru în fiecare zi câte o poezie, am iubi mai mult frumosul ce sălăşluieşte în noi!”
Un „Mugur de gând” se dechide încă de la început pentru ca apoi să ne înflorească frumos în inima îndragostită de frumos: „Mugur de gând /Auzi-l căzând / Din colţ de stea / Pe inima ta!”. Aici dl. prof. îşi exprimă clar dărnicia atât de dragă sufletului meu prin dorinţa dulce de a împărţi cu noi, cititorii, trăirile şi emoţiile dumnealui.
Şi pentru că sunt o cititoare ahtiată, sau, mai bine zis, o pofticioasă, mi-am continuat desertul pentru inimă şi l-am savurat puţin câte puţin. Nu m-am oprit la„Impas” şi mi-am căutat scumpă „Identitate” printre acestea crâmpeie desprinse de suflet şi îndosariate între paginile acestui volum de profundă simţire. Am simţit cum culeg „Fruct de dor” pentru ca apoi să îl duc în „Templul viu” al sufletului, să îl stropesc uşor cu „Lacrima sărată” şi mai apoi să îl dau peste „Umăr de inimă” cu„Dărnicie”: „I-am dat sufletului meu / Aripi de dor, spre tine/ Şi aşteaptă un ecou, / Să-i fie şi lui bine!” Să răspundem acestui „Ecou din vară” şi să vedem prin „Ochiul inimii” o „Scară spre cer” care ne duce către „Înnobilare”.
În poezia „Risipă de culoare” se poate oberva cu uşurinţă talentul incontestabil care în îngemănează cu bogăţia sufletului şi simţirea atentă la detalii a poetului: Toamna asta iar să fie / O risipă de culoare / Şi să îţi aducă ţie / Numai zile roditoare!”
Volumul de faţă poate fi un adevărat „Talisman” care poate ţine cititorul„Norocos chiar şi în moarte”. Versurile binecuvântate prin har, alcătuiesc un adevărat„Meniu” care va aduce bucurie. Iar de ne va fura vreo boală urâtă, volumul „Gânduri printre rânduri” poate constitui o adevărate „Medicaţie” şi „Izvor de tămăduire” a tuturor rănilor.
O poezie sugestivă şi caracteristică dlui.prod. este „Poetul” căci sufletul dumnealui este cel mai sincer şi mai talentat poet, cel mai priceput şi mai dedicat.
„Îndemn” pe oricine să citească acest volum de o valoare unică şi să îşi păstreze sufletul tânăr şi cinstit.
În cea de-a doua parte, o lume divină se dechide şi prin moto, decriptăm gândurile pe care dl. prof. doreşte să le transmită: „Să-ţi faci din inimă Sinaiul întâlnirii cu Dumnezeu, fără a avea scară la cer!” Vă ascultăm sfatul, dle.prof. şi încercăm din suflet să devenim creştini frumoşi şi dârji prin faptele noastre. Vărsăm la fel ca dumneavoastră în încheiere de volum „Lacrima” ce ne poate aduce apoi fericirea veşnică. O gustăm şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a lăsat pe pământ îngeri!
Vă mulţumesc dl.prof. pentru acest dar de suflet!

INHABITAREA SACRULUI ÎN PROFAN

Prof. Dr. Const. MIU
Fiziografia lui Eminescu face parte dintr-un amplu ciclu – de 12 capitole –, prin intermediul căruia prof. univ. dr. Nicholas Andronesco propune cititorilor interpretarea textelor eminesciene – aşa cum mărturiseşte autorul – într-o nouă perspectivă: „Acest capitol îl scriu cu dorinţa ca voinţa şi interesul cititorului să descopere multiple legături de religie – filozofie – fizică – artă, pe care Eminescu le afirmă.”
Un prim aspect pe care dr. Andronesco îl aduce în discuţie în acest studiu se referă la „metoda originală a lui Eminescu de a explica şi rezolva legătura internă, organică, din Sfânta Treime.” Consideraţiile autorului pornesc de la însemnările poetului, publicate în Fragmentariun (ediţia din 1981), unde găsim explicaţii, însoţite de grafică, despre relaţiile triadei din Sfânta Treime, însumate – spune dr. Andronesco – în legea paralelogramului de însumare a vectorilor.
După ce reproduce însemnările lui Eminescu, profesorul universitar le explică, din punctul de vedere al formaţiei sale profesionale – aceea de fizician şi matematician, propunând celor interesaţi un studiu de caz: „În paralelogram, Eminescu foloseşte vectorii Tatăl şi Fiul cu unghiul dintre direcţii diferit de 180 de grade. Să se fi gândit Eminescu la un nou principiu? Vă propun să continuaţi studiul.”
Plecând de la premisa că matematicile lineare şi clasice sunt ineficiente în explicarea conceptului Unul e în trei, dr. Andronesco opinează: „ din timpul Imperiul Roman – E PLURIBUS UNUM…” Conceptul „unul e în trei”, care apare şi în poemul Scrisoarea I, este analizat de către dl Andronesco, sub aspect ştiinţific şi filosofic: „De fapt, formula arată că la baza mulţimii stă unitatea, care nu poate fi înţeleasă fără mulţimea sinergică a multor UNU concitaţi (…) Din punct de vedere filosofico- existenţial, unu este doar un element dintr-o mulţime. În mulţimile reale interacţionale, întotdeauna sunt mai multe elemente, începând cu trei, pentru că aceste corpuri sunt interconectate prin câmpuri fizice ca şi prin câmpuri biologice, psihologice. Iată că unitatea organică compusă din trei unităţi de definiţie capătă înţeles sinergic.”

Un loc aparte şi distinct în studiul doctorului Andronesco îl are o temă propusă spre cercetare fizicienilor şi teologilor. Remarcăm, sub acest aspect, valoarea interactivă a acestui studiu semnat de profesorul universitar. Această temă porneşte de la o mărturisire de suflet: „Uimitor este cerul senin din noapte, de deasupra Corvinului, care este nu numai puternic luminat şi sclipitor, dar pare fermecat de o lumină vie. Este remarca mea încă din copilărie. Vara, preferam să dorm afară, ca să fiu în directă legătură cu cerul naşterii mele. Acest cer senin şi înstelat a uimit multă lume (…) Eu însumi trecând ani mai târziu, noaptea, pe cer puternic luminat de stele, am auzit remarci ale persoanelor însoţitoare pline de mirare şi admiraţie de strălucirea cerului deasupra Corvinului” şi a Pădurii lui Eminescu – n. n.
Având în vedere mărturisirea de mai sus şi concluzia formulată de către autorul Fiziografiei… („Deci, ipoteza mea este că marea vale în care se găseşte localitatea Ion Corvin joacă rolul de lentilă, ceea ce produce o imagine mărită a bolţii cereşti. Sfântul Andrei trebuie să fi remarcat acest fapt…” – s. n.), coroborând-o cu ideea susţinută de o seamă de teologi, la care ne raliem şi noi, şi anume că leagănul ortodoxiei noastre se află pe aceste meleaguri – în jurul Peşterii Sf. Andrei –, socotim că arealul despre care vorbeşte cu nostalgie dr. Andronesco este de fapt un telescop spiritual, care face legătura între astral şi teluric, acest spaţiu geografic facilitând totodată inhabitarea sacrului în profan. De aici şi lumina veşnic vie ce se poate vedea în nopţile înstelate deasupra localităţii natale a autorului şi a Pădurii lui Eminescu.

Omul din umbra anilor

Mihaela IUGA

Mă adresez dumneavoastră ca simplu cititor, impresionat fiind de calitatea tehnicii poeziei, precum şi de emoţia trăirilor transmise prin versurile domniei sale.
Volumul de poezii “Din umbra anilor” , sugestiv intitulat, reuneşte selectiv poezii ce transmit nostalgia copilăriei, adolescenţei şi maturităţii poetului, momente reale din viaţa autorului, citez: “ Din multele-ntâmplări trăite/ În aceşti ani de lungă viaţă,/ Găsiţi o parte povestite./ La multe eu am fost de faţă.”, momente care l-au marcat şi sensibilizat într-un mod plăcut sau trist, citez: “ Azi casa părintească de la ţară/ E o ruină-n devenire/ Este de plâns şi de ocară,/ La ea mă uit cu lacrimi în privire.” Aceste trăiri şi emoţii sunt transpuse în versuri printr-un lirism fin, original şi de calitate.
Prin aceste poezii cititorii retrăiesc şi ei sentimente, emoţii şi nostalgia fiecărei etape din viaţa lor.
Dragostea pentru ce-i frumos şi a locului natal este transpusă atât de simplu, dar în acelaşi timp atât de profund, citez: “ Mi-e dor de satul meu de atunci/ Şi de colegii mei de clasă,//…// Mi-e dor de casa cu pridvor/ Şi de sacaua pentru apă.”//…// “ Să stai culcat în iarba moale,/ Să numeri stelele lucind pe cer,/ Iar greierii să-ţi cânte-n vale/ Ce-aş fi putut să-mi mai ofer?”
Poezia “ Moşul” reprezintă o lecţie de viaţă transpusă în versuri cu multă sinceritate, delicateţe, modestie şi uşoară ironie, citez: “ De fel, eu sunt optimist./ În roz văd chiar şi viaţa./ N-o să mă vedeţi voi trist,/ Râd la soare dimineaţa.// Eu am râs şi am cântat,/ Cred că toată tinereţea./ Cu necazuri am luptat/ Dar a venit bătrâneţea./ Nu mă plăng, ştiam că vine,/ Bine că eram în viaţă./ Se cam strâmbă ea la mine,/ Dar mă lupt şi mai fac faţă.”
Putem observa cu câtă mândrie, maturitate şi nobleţe prezintă “ bătrâneţea”.
Aceeaşi sensibilitate a versurilor o întâlnim în toate poeziile sale, la fel de impresionante şi sugestive, printre care aş enumera câteva: “ Focul”, “Destinul”, “Fotografia” şi “ Ruga”.
Cu acestea voi încheia, dar nu înainte de a-i mulţumi poetului Ionel Echim pentru frumuseţea versurilor sale, în speranţa că ne va mai bucura sufletele cu poeziile domniei sale.

Omul bun îndrăgostit de viață

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Astăzi avem printre noi un om bun, un om candid, care știe rostul vieții și prin poeme de o neasemuită frumusețe ne încântă inima și ne sfătuiește pentru viitor. Acesta este omul care a descifrat viața nicicum altfel decât prin faptul a trăit-o și o trăiește intens. Acest om este un prieten drag, este omul de litere Ionel Echim care vine și ne oferă cu bucurie în slova plină de învățăminte a volumului de versuri: ” Din umbra anilor”. Încă de la început autorul își deschide sufletul în fața cititorului în poemul „Invitație”, (pagina – 7) și pe un ton sfătos ne spune: „Vă doresc să aveți parte/ De o lectură plăcută./ Adevăr grăiesc în carte/ Despre viața mea trecută. / De vă place, să îmi spuneți / Ca să scriu și altădată./ Dacă nu, puteți s-o rupeți/ Că mă las și o fac lată./”
În timp ce parcurgem paginile volumului poetul ne arată, ne sfătuiește, ne spune mai în glumă mai în serios că timpul pentru fiecare dintre noi este ireversibil… Că totul absolut totul trebuie luat în serios și că noi prin natura noastră nu suntem nemuritori.
În poemul: ” Anotimpuri”, (pagina 135) poetul ne spune clar și răspicat: ” Vă temeți cumva de moarte?/ Stați cuminți, că, oricum, vine/ Vreți s-o țineți mai departe?/ Încercați, poate că ține. ” poetul ne poartă în versuri de la naștere și până pe malurile Styxului… ” Să știți: vine când vrea ea, / Nu atunci când o chemăm, / Unii spun că este rea, / Eu nu cred, că toți plecăm.”/ Miturile vieții și morții sunt îmbinate în acest volum printr-un liant de irone înțelegătoare. Viața este exemplificată prin toate aspectele sale, poetul încercând într-un mod cât se poate de amuzant să ne spună: omul este supus greșelii… În poemul ” Curat murdar”(pagina 134), poetul ne arată că suntem slabi și cum aminteam puțin mai devreme, suntem inevitabil supuși greșelii: „Calcă omul strâmb o dată, / Că s-a întâmplat să fie. / A-ntâlnit și el o fată / Și-atunci, uită de soție./….. / Călcai și eu strâmb odată, / Că mai greșește omul./ Am călcat strâmb pe o piatră / Ș-am luat urgent bastonul.”
În timp ce parcurgem paginile acestui minunat volum de poezii descoperim că poetul octogenar este un nostalgic. Prin versurile sale ne poartă bucuros în vremuri demult apuse și ne zugrăvește cu acuratețe viața oamenilor simpli de la țară, îndeletnicirile acestora precum și obiceiuri și tradiții pierdute odată cu trecerea anilor sugestiv subliniate în poemul ” Toamna”, ( pagina – 58) „Mai mulți săteni, într-o căruță,/ Mergeau la moară în alt sat/ Si aduceau mălai, făină și tărâță, / Din grâul și porumbul măcinat. //…// ” Grădinile din curți erau săpate./ În glugi cocenii erau aranjați,/ Gunoaiele la câmp erau cărate, / Muncă făcută toamna de bărbați.//…//Femeile puneau războiul de țesut,/ Păstrau din vară ițe pregătite. / Aveau și câte o ie de cusut,/ Deși nu erau tare pricopsite. //…// Era viața simplă de la țară, / Cu oameni care se înțelegeau, / Nu își spuneau cuvinte ca să doară/ Și-n sărbători se mai distrau. „