Mira TULBURE
Odată
Cădeau odată ploile de sus
Erau odată stelele aproape
Iar astăzi toate ploile s-au scurs
Parcă şi stelele acum sunt mai departe.
Erau parcă mai vii culorile odată
Vântul era domol,cerul mai senin
În loc de culori a rămas doar o pată
Vântul s-a înteţit,cerul stropit cu venin.
Şi uşile cândva erau mai larg deschise
Iar ochii pe atunci parcă priveau mai blând
Acum nu ştim să batem decât la uşi închise
Astăzi nu mai zburăm,înaintăm săltând.
Era cândva rostit cu înţeles cuvântul
Şi omul era altfel,era mai cumpătat
Acum nu mai este atât de sincer gândul
Şi parcă nici cuvântul nu mai e nepătat.
Erau mai largi drumurile pe care hoinăream
Dar timpul le-a schimbat,înguste acum sunt
Sus ne erau ţelurile,tot mai sus le-mpingeam
Dacă le cauţi astăzi,sunt jos,la pamânt.
Metamorfoză
Din braţe se deschid largi aripi străvezii
Prin piept curge nisipul din clepsidra spartă
În inimă cresc plăpânzii maci sângerii
De poveri iluzorii e mintea secată.
În suflet e ascunsă întreaga tăcere
Spulberată-n cioburi în nopţile târzii
Din ochi evadează speriate himere
Cuvintele se-adună-n eterne poezii.
Tu alegi !
În viaţă poţi să fii mai mult decât un simplu călător
Dar numai tu alegi dacă trăieşti prin mers sau zbor.
Tu decizi lângă cine şi cum vrei să trăieşti
E alegerea ta dacă urăşti sau iubeşti.
Poţi să râzi cu lacrimi,sau în hohote să plângi
Să-ţi trăieşti visele,sau să te visezi trăind.
Ai putea să fii trist,dar şi să fii fericit
Să vezi ce e frumos,ori doar ce e urât.
Tu alegi dacă judeci sau dacă vrei s-accepţi
Că n-au existat niciodată oameni perfecţi.
Tu decizi ce fel de univers îţi creezi
Şi e alegerea ta calea pe care-o urmezi.
După o cădere,poţi să te ridici
Sau poţi sa rămâi jos şi de milă să-ţi plângi.
Poţi să-ncerci viaţa a o înţelege
Sau poţi să-ncepi s-o trăieşti.Tu eşti cel care alege!
METAMORFOZE 