Nicholas Andronesco
Şi cântă fecioară
Cântă
Aşteptarea ne-nfrântă
Frunzele-s foşnet
divin
Şi pădurea
Fiinţă eternă
Oxigen îţi va da
Copiii tăi te aşteaptă
Viaţă să dai
Şi cântă sopran
Şi alto
Sunet ce aerul strânge-n
Chemări
Şi-aleargă
La Buna Vestire
Trupul e
Devenire
Şi gându-i curat
Trupul e măritat
……………………..
Şi cântă
Acum
Feciorul
E gata
Cunună să fiţi
În ceruri
Cu lutul
Divin
Să rodiţi
În veci
Şi în veci
În timpul din voi
…………..
Frumos trecea femeia
Ca viaţa
Amin
17 martie 1992, Bridgeport, Connecticut, SUA
SMOCHINUL
Nicholas Andronesco
Meandre ramuri
Tulpină măreaţă
Către dulceaţă
Miere şi ambră
Frumoasa-i dalbă
Rochie albă
Sub smochinul
Sub cerul
Divin
Îndrăgostit
Îi mângâi părul
Adus din soarele
Arămiu
Privim
La fructele coapte
Ce tot cad
În gând
Din smochin
Timpul
A-nţepenit
În şoapte
Doar razele din ochii ei
Şi-ai mei
Suspină
Izvorul mărilor
Plecate
Şi nu vorbim
Suntem
Îmbrăţişare
Peste tot
Şi toate
……………..
Acum
Din chin
Când iubim
Se-aude seva
Prin smochin
Poezie închinată smochinului din curtea mea.
7 mai 1984, Constanţa, România
26 aprilie 2014, Stamford, Connecticut, SUA
