TĂCERI ÎN CUVINTE

de Carmen RADU

Moto:

”Ce târziu e timpul trecut şi ce albă

e clipa de faţă! ”

 

                    STÂNCI

 

gândeam albastru

            despre mine însămi…

gândeam albastru

            despre dorul de tine…

îmi închipuiam

că lacrimile

curg

albastre

pe tăcerile stâncii…

 Doare albastru de tare

atunci când plângi…

cochilii de gând

spulberă dorul…

nisip fin sub tălpile tale…

 

 

 

DOR DE DOR

 

            nu ştiu să spun

            dacă mi-e dor…

            poate că mai mult

            mă doare

            culoarea  unei zile

            de vineri…

            sau culoarea unui anotimp

de tăcere

în care ne definim…

un consens

al întunericului

pe care l-am uitat,

sau pe care nu vrem

să-l mai respectăm…

ne respectăm doar tăcerile

şi-acele zile

pe care le gonim adesea

din noi…

 

Tăceri în cuvinte

de Carmen RADU

 

Contur de realitate

ştiai să minţi…

Învăţasem să te ascult…

        

         ce ironie!

         … şi degetele mele

         mângâiau

         contur

         de realitate!

 

                  Gând

 

         dincolo de tăcere

         trup amorţit

         de nesomn

 

                  Dor

 

         Prin ninsoare

adunam

fulgi

din aripile îngerilor…

   măcar să-mi cârpesc

    frântura de suflet!

 

                  ***

         pânză de păianjen –

         ţesătură

         de dor

         sau

         crimă

         cu premeditare?

 

 

 labirint

 

         Şi dacă am ales

         să te tac,

         Şi dacă ai vrut

         să mă taci

         numai noi ştiam

         să ţineam

         În pumni

         tăcerea din cuvinte

         sau busola

         indicând,

         obsesiv,

         ieşirea din sine.

 

Tăceri în cuvinte

de Carmen RADU

 

Argument pentru o iubire…

            M-am gândit, în nebunia tinereţii, că mi-aş fi dorit o argumentare pentru iubire.

Mi-ar fi plăcut să-şi spună… (sau să-mi spună?):

O iubesc pentru că vrea să fie iubită, dar n-are nici cea mai vagă idee despre cât poţi suferi de dor…

O iubesc pentru inconştienţa sincerităţii… pentru că ştie să ofere şi înţelege să pretindă…

O iubesc  pentru că are zile când nu vede pădurea de copaci… dar are şi zile când toată pădurea e verde şi e lumină…

O iubesc pentru că plânge când plouă, dar fotografiază fulgere…

O iubesc pentru pietre, pentru scoici, pentru valuri… pentru toată marea din sufletul ei…

O iubesc pentru că urlă în sângele meu ca un animal prins în capcană…

O iubesc pentru zilele în care se caută… pentru clipele de confruntare cu sine însăşi… pentru falsele lamentări ale conştiinţei…

O iubesc pentru viteza gândului către lucrul imediat ori posibil…

O iubesc pentru toţi „urecheaţii” bandajaţi sau jeliţi… pentru toată bucuria căţeilor când o văd că apare…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

tăceri în cuvinte

de Carmen RADU

Dezlegare de timp

 

mi-a curs timpul

ca o lacrimă

pe obrazul lui Dumnezeu…

Inima tăiată felii

am dat-o îngerilor

pentru aripi.

 

Lacrima n-a făcut minuni

iar îngerii

aveau o aripă frântă…

 

Arsura rugăciunii

m-a izgonit în viaţă.

  

 

tăceri în cuvinte

de Carmen RADU

 

n-am iubit

jumătăţile de măsură

aşa cum n-am iubit

nici incertitudinile…

nevoia mea de tine

a fost

testul timpului meu…

a fost refugiul gândului

şi mirarea

existenţei mele…

iubirea mea

pentru tine

a fost umbra

care n-a mai putut

să fugă…

 

 

grafică_de_Cristina_ILEA

 explicaţie

 pentru că te iubeam

am încercat

să te uit!

A fost ca şi cum

m-aş fi chinuit

să-mi amintesc

un chip

pe care nu l-am văzut

niciodată…