Amintire

Bianca MOISE – clasa a IX-a D, LTNB

Iubirea de ieri a răsărit azi amintire,

Iar mâine va fi cenuşa

Ȋmprăştiată dispreţuitor pe ţărm

Şi contopită cu nisipul auriu.

Privim temători suvenirul din trecut

Cerul negru plânge cu noi,

“E imposibil” îmi spune raţiunea.

Inima neagă şi ştie că dacă laşi ce iubeşti

Pierzi totul!

Vrei să mă uiţi dar totuşi

Mmă visezi şi mă cauţi!

Te prefaci că eşti fericit,

Iiar mie-mi ofileşte sufletul,

Plâng, nu rezist, amintirea ta

Mă domină,mereu,

Vreau parfum dar sunt dependentă

De otravă…!

 

Abstract

În noaptea neagră

Şi universu-i abstract.

Plutiri de himere

Răsar în visele tale

Şi iubeşti, deci trăieşti!

Un suflet cald se naşte

În pustiul sentimentelor pierdute,

Cobori ca Luceafărul

Pe un cer cu lună plină,

Iar tot ce rămâne

Sunt versurile coliere

Ce-mi umbresc inima.

 

Fluturi stinşi

Cenuşa unui fluture

Rămâne în soba credinţei.

Iubirea e ca un future:

Trăieşte doar o zi pe pământ,

Căci alte meleaguri o cer

Şi alţi îndrăgostiţi o aşteaptă.

Dorul ca o râmă oarbă

Se preface în fluture.

Astăzi e în zadar!

Lumea e goala, se pierd amintiri,

Iar noi, doar fluturi stinşi…

Reclame

Dispersie

Bianca  MOISE

O lună plină şi un cer azuriu

Se unesc ezoteric

Doar pentru privirile

Veşnicilor înamoraţi.

Astfel se creează treptat

Un vitraliu tainic al nopţii.

Prin sentimente de porţelan,

Dintr-un cremene al singurătăţii,

Se aprinde în inima-ţi pustie

Un vulcan al dulcelui amor.

Te aud strigându-mă

Abia când luna se coboară,

Ȋntr-o dimineaţă pe ţărm

Se descoperă dispersia neînţeleasă

A firilor noastre divergente.

 

 

 

Prizonier

Când dantela neagră se abate

Asupra inimilor noastre,

Noi devenim unicii prizonieri

Ai închisorii speranţelor.

În spatele gratiilor presărate

Cu resentimente

Iau naştere dureri premature

Urmate de trezele amintiri

Ale sentimentelor flambate.

Într-o lume a mârşăviei permanente

Noi biruim ţinându-ne de mână,

Astfel ajungem prizonierii

Unei iubiri profunde.