Dino ADMINO
In ultimul număr din luna mai (2014)vă spuneam că rasa umana se trage din stele. Cele doua teorii care au incercat să explice apariţia vieţii pe pământ nu mai au niciun fel de relevanţă. Teoria evoluţionistă a lui Darwin are multe lipsuri, iar bazaconiile spuse de biserică-precum că omul a fost creat de Dumnezeu din pământ – e de natură să stârnească râsul şi copiilor. De-a lungul timpului biserica s-a folosit de toate mijloacele, pentru ca omul să nu aibă acces la cunoaştere. Din acest punct de vedere răul făcut de biserică este atat de mare , incât omenirea a rămas in urmă cu cel puţin o mie de ani. In antichitate, un sălbatic analfabet, aşa cum a fost acel Chiril al Alexandriei, canonizat ulterior a ordonat incendierea bibliotecii din Alexandria.
Cea mai monstruasă organizaţie creată vreodată de om , şi care a aparţinut bisericii-este vorba de inchiziţie-a ordonat scoaterea cărţilor in stradă şi arse, iar invăţaţii timpului au fost arşi pe rug. Biserica a scăpat intotdeauna de cei care i se impotriveau, fie numindu-I vrăjitori sau eretici vânduţi diavolului. Dar să lăsăm biserica in pace şi să aruncăm o privire asupra dovezilor ştiinţifice care ne indreptăţesc să credem că obârşia noastră este in stele. Este absurd să mai credem in secoul XXI că in intregul univers alcătuit din miliarde si miliarde de stele, această planeta care este Pământul ar fi singurul loc unde civilizaţia de tip umanoid ar fi apărut. Să luăm numai galaxia noastră-Calea Lactee-care este alcătuită din aproximativ 150 de miliarde de corpuri cereşti. Dacă am presupune că numai o planetă dintr-un million ar fi locuită, atunci ar trebui să existe 150 000 de planete locuite. Omul a fost atras de cerul instelat si l-a privit incântat incă din zorii copilăriei sale. Vedem că toate populaţiile antice afirmau că din necuprinsul universului au venit strămoşii lor. In anul 200 i.Hr Metrodor din Chios a afirmat: Ar fi tot atât de absurd să nu aşezi decât o lume locuită in spaţiul infinit, ca şi cum ai crede in existenţa unui singur spic de grâu pe o câmpie nesfârşitâ. Șansa acestor gânditori de a supravieţui in antichitate s-a datorat tocmai faptului ca nu au fost luaţi in serios de nimeni.
Cine suntem? De unde venim? Cine ne-a creeat? Iată câteva intrebări cărora oamenii de ştiinţă nu le-au găsit inca un răspuns. Scriitorul Pavel Coruţ ne propune câteva scenarii. In urmă cu multe sute de milioane de ani populaţiile din galaxia noastră sau din alte galaxii au plecat in căutarea altor planete care să aibă condiţii propice pentru viaţă sau locuitori aflaţi in diverse stadii de dezvoltare. In pelerinajul lor au găsit şi planeta noastră care prin particularităţile ei (inclinaţia axei, distanţa optimă până la Soare) a putut fi colonizată.
Un alt scenariu ar fi următorul: pe un alt sistem solar ar fi avut loc o rebeliune, care a fost inăbusitâ, iar conducătorii au fost expulzaţi in spaţiu. Şansa a făcut ca in călătoria lor să intâlnească această minunată planetă care este Terra. Și voi puteţi creea alte scenarii, şi să incercaţi să explicaţi apariţia rasei umane.
Gandiţi-vă la cele patru rase care există:albii, negrii, galbenii (asiaticii), şi roşii (amerindienii americani), la cele patru grupe de sânge existente, precum şi la cele două tipuri de RH-uri şi veţi vedea dacă cei care ne-au vizitat au fost de rase diferite şi probabil din sisteme planetare diferite. Voi incerca in continuare să vă prezint pe parcursul mai multor numere dovezi ale trecerii străbunilor noştrii astrali, dovezi care vin in sprijinul celor care afirmă că obârşia noastră este in stele.
Cea mai veche dovadă in acest sens este descoperirea unei urme de sanda romană alături de cochilia unui trilobit (melc din precambrian). Aceste două urme se aflau pe aceeaşi bucată de rocă. Toate analizele efectuate de laboratoare indică o vechime de….. 500 000 000 de ani. Cine să fi fost acei călători antici care in umă cu atâtea sute de milioane de ani se plimbau pe suprafaţa Terrei? Nu cred că vom avea vreodată raspuns la această intrebare precum şi la multe altele. Urmarea in numărul viitor