AL cincilea mit

Prof. Dr. Const. MIU

În această zi de 15 ianuarie, gândul şi simţirea noastră se îndreaptă câtre Astrul ce ne tutelează sufletele, luminându-le şi ocrotindu-le cu Lumina geniului său. Prin poezia lui Eminescu – izvor de adăpat aripa – sufletele noastre îşi păstrează nealterată tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte!.Ziua aceasta de 15 ianuarie ar trebui declarată Sărbătoarea cugetului şi a simţirii româneşti, căci nimeni altul, prin opera sa, n-a ilustrat mai fidel spiritualitatea românească decât Eminescu. Poezia Poetului nostru nepereche reprezintă şi rezumă tectonica sufletului românesc. Ea este apa vie, dătătoare de puteri miraculoase, vindecătoare de

Suferinţă şi mântuire în romanul „MAITREYI”

Prof. Dr. Const. MIU

În romanul Maitreyi, cei doi tineri – Allan şi Maitreyi – ajung să bea din cupa plăcerilor spirituale şi carnale, dar şi cea plină cu venin, din momentul când iubirea lor ascunsă e dată pe faţă de geloasa şi inconştienta Chabu.Să ne amintim că din clipa fatală a deconspirării iubirii lor, care atrage după sine interdicţia venită din partea inginerului Sen (tatăl Maitreyi-ei) ca Allan s-o mai vadă pe fată, cerându-i-se chiar să părăsească locuinţa protectorului său,

Centenarul „Adolescentului miop”

de Cosmin Ştefănescu

„Îţi mai aminteşti de mine, Maitreyi!?
Şi dacă da, ai putut să mă ierţi?”
MIRCEA ELIADE (dedicaţie în bengali, la romanul Maitreyi )

Odată cu naşterea din creuzetul timpului a anului 2007 sărbătorim cum era şi firesc centenarul apariţiei pe lume a lui Mircea Eliade (n. 19 martie s.v. 28 februarie 1907 Bucureşti – d. 22 aprilie 1986 Chicago) şi elogiem în felurite moduri talentul şi valoarea omului care a reuşit în-tr-o viaţă să atingă toate sferele scrisului şi care încă o dată a făcut

Naştere

Violeta OLTEANU

Se părea că timpul se năştea din nou…
Din pântecul unui timp îmbătrânit
Ce-şi aştepta sorocul în ceasul-cavou
La clipele-i dulci şi orele grele gândind

Întâlnire

Violeta OLTEANU

Îmi dăduseşi întâlnire la marginea tăcerii:
Tu erai un cuvânt, iar eu o silabă.
Şi nu îţi înţelegem rostirea, nici cuvântul,
Nici măcar prima literă.
Îmi spuneai să citesc în ploaie,

Nu-i culpa mea…

de  Emil Fanache 

Din focul nostru va rămâne fumul…
Arzând încet, o zbatere de-o clipă
Un univers plutind într-o aripă;
Vă înşelaţi, deja noi suntem scrumul !

Celei Neuitate

de Cristian Neagu

Am trudit enorm, să înţeleg cu ce-am greşit,
Neprezentat prin fire de toate-acele fapte,
Când m-am lăsat chemat, iar mai apoi, gonit,
Păstrând iubirea ta pe mai departe.

Plâng sălcii

de Cristian Neagu

Acolo… neschimbate, în solitudine vibrând
La ceasul bântuirii tardivelor regrete,
În gândurile mele, sălcii plâng
Clipele iubirii sub despletirea verde