MOTIVUL DRUMULUI

Gabi MACIAC- clasa a X-a B

Motivul drumului ca etapa importanta in ilustrarea calităţilor de excepţie ale protagonistului cu scopul devenirii de sine este prezent in toate cele trei creatii literare, si anume „Povestea lui Harap Alb”, „La tiganci” si „Lostrita”

Fiecare din cei trei protagonisti au parte pe tot parcursul periplurilor sale de anumite intamplari ce le vor schimba soarta. Gavrilescu, ca si Harap Alb, are parte de un singur periplu pe cand Aliman are parte de doua: primul atunci cand pleaca in cautarea lostritei cu scopul de a o prinde, iar al doilea atunci cand pleaca in cautarea fetei salvate de la inec dupa ce mama ei o ia acasa.

Ca si Harap Alb atunci cand pleaca sa cucereasca lumea din propria vointa si Aliman isi asuma periplul, pe cand Gavrilescu are parte de tot ce urmeaza sa se intample in mod involuntar cu ajutorul hazardului: si-a amintit ca a uitat servieta cu partituri acasa la eleva sa de pian si coboara din tramvai cu scopul de a o recupera; de acolo coplesit de caldura torida este atras de mirosul si umbra nucului din gradina tigancilor.

Sesizam atat in „Povestea lui Harap Alb” cat si in „Lostrita” motivul botezului: fiul de crai primeste numele de Harap Alb de la Span atunci cand fac schimb de roluri la fantana-uter, iar fata salvata de la inec primeste numele de Ileana. In „Lostrita” nu sesizam motivul ratacirii sau proba ghicitului prezente, de altfel, in celelalte doua opere. Aceasta poate fi o deosebire.

In „Povestea lui Harap Alb” podul reprezinta puntea de trecere câtre o alta lume, o lume fabuloasa, in „Lostrita” obiectul magic (pestele de lemn) si descântecul (o parte din ritualul pe care Aliman trebuia sa îl savarseasca la miezul noptii) fac posibila intrarea in lumea magica, iar in „La tiganci” mirosul frunzelor de nuc si umbra acestuia il atrag pe Gavrilescu in gradina magica.

In cele trei opere drumurile parcurse de protagonişti se realizează cu scopul întâlnirii sau căutării fiinţei iubite. Gavrilescu îşi relatează povestea de dragoste cu Hildegard, in final reîntâlnind-o; Harap Alb îşi găseşte jumătatea la împărăţia lui Roş împărat, pe fata acestuia, iar lui Aliman apele Bistriţei ii aduc aleasa. Cifra magica – trei – este prezentă de asemenea  in cele trei opere.

In vreme ce Harap Alb este inviat de fata imparatului Ros, Gavrilescu si Aliman isi refac cuplul erotic pe taramul thanatosului. Aidoma lui Harap Alb, Aliman este un flacau voinic si frumos deprins cu viclesugurile salbaticiunilor si inzestrat cu anumite calitati de exceptie.

Gavrilescu atunci cand se rataceste in bordeiul tigancilor, tot consumând cafea, capata o stare de beatitudine si Aliman de atata zbucium si alergatura capata o stare de somnloenta. Se desteapta doar la auzul povestilor despre lostrita ca si Gavrilescu atunci cand isi aminteste de Hildegard. HHarap Alb si Aliman au parte pe parcursul periplului lor de ajutor: Harap Alb din partea Sfintei Dumineci, celor 6 uriasi, calului, reginei albinelor si craiasa furnicilor, iar Aliman primeste ajutor din partea unui batran trecut de 100 de ani.

Asemanator Spanului din „Povestea lui Harap Alb” putem spune ca este mama fetei salvate de la inec deoarece este tipul personajului care sta in calea protagonistului facand tot posibilul sa le strice orice plan. Spunand acestea, am demonstrat de ce „La tiganci”, „Povestea lui Harap Alb” si „Lostrita” sunt asemănătoare din punctul de vedere al periplului.

Reclame

motivul drumului

în operele literare

Povestea lui Harap Alb, Lostriţa şi La ţigănci

Anca NECA – clasa a X-a E, LTNB

        Toate cele trei opere literare(“Povestea  lui Harap Alb “, “Lostriţa” şi “La ţigănci” ) prezintă numeroase asemănări şi deosebiri.

           O primă asemănare ar fi faptul că cele trei  opere literare prezintă motivul drumului.

Cifra magica -trei- este prezentă în cele trei opere literare.

         In vreme ce drumurile parcurse de Harap Alb şi Aliman  sunt voluntare, drumul parcurs  de Gavrilescu este involuntar, deoarece acesta şi-a uitat servieta cu partiturila Otilia Voitilovicişi a fost nevoit să se întoarcă după ele.

        Dacă în  “Povestea lui Harap Alb” podul face trecerea spre lumea fabuloasă a Spânului, în “Lostriţa” , obiectul magic ( peştele din lemn cu valoarea unui totem pe care l-a primit Aliman de la un bătraân solomonar) şi descântecul ( pe care Aliman trebuia  să-l rostească după ce intra gol în apă, la miezul nopţii) prilejuiesc intrarea in lumea magică a lostriţei, iar în “La Tigănci“ mirosul frunzelor de nuc şi umbra grădinii l-au atras pe Gavrilescu în lumea vrăjită a ţigăncilor.

              Dacă Sfânta Duminică apelează la travesti, cu scopul de a-l ajuta pe Harap Alb, Spânul şi lostriţa apelează la travesti, cu scopul de a ademeni şi a păcăli protagoniştii.

         Harap Alb porneşte la drum cu scopul de a deveni succesorul unchiului său la tron, Aliman porneşte cu scopul găsirii iubirii pierdute, iar Gavrilescu porneste la drum cu intenţia găsirii servietei pierdute.

       Sesizăm atât in “Povestea lui Harap Alb” , cât şi in “Lostrita” prezenta botezului. Protagonistul din “ Povestea  lui Harap Alb” este botezat pentru prima oara cu numele de Harap Alb , iar fata salvata de la inec primeste numele de Ileana.

          Putem observa  în “ Povestea lui Harap Alb” , dar şi în “ La Ţigănci” un timp al rememorării     (un timp afectiv – Harap Alb îşi aduce aminte de sfatul primit de la tatăl său, iar Gavrilescu îşi aduce aminte de marea lui dragoste).

     Motivul jocului îl sesizăm atât în “Povestea lui Harap Alb” , unde protagonistul trebuie sa treacă de probele impuse de către împărat Roş, dar şi în “ La Ţigănci” , unde Gavrilescu trebuie sa numere 7 uşi şi apoi să bată. Şi Harap Alb şi Gavrilescu au de ghicit : unul care e adevărata fată a împăratului Roş , celălat are de ghicit care e ţiganca, grecoaica şi ovreica.

           În toate cele trei opere, drumurile parcurse de protagonist se realizeaza cu scopul întâlnirii sau căutării fiinţei iubite. Gavrilescu simte nevoia de rememorare a poveştii de dragoste cu Hildergard, pe care o va reîntâlni la finalul operei, Harap Alb îşi găseşte jumătatea la împărăţia împăratului Roş, fiind chiar fata acestuia, iar în cazul lui Aliman , fiinţa iubită îi este readusă de apele Bistriţei.

        În vreme ce Harap Alb este înviat de către fata împăratului Roş , Gavrilescu si Aliman după ce îşi regăsesc fiinţele iubite ( Hildergard, respectiv Lostriţa) , îşi refac cuplul erotic pe tărâmul thanatosului.

        NOTA REDACŢIEIş Desenele sunt executate de Elena LUCA (clasa a X-a D, LTNB).

MOTIVUL DRUMULUI

de Cristina ILEA – XA (LTNB)

            Fiecare din cele patru opere prezintă motivul drumului. Periplul fiecărui protagonist are o motivaţie aparte, avand ca finalitate in “Povestea lui Harap Alb“ – devenirea de sine, in “La ţigănci“- cunoasterea de sine, in “Sărmanul Dionis“, dorinţa de cunoastere şi aceeasi motivaţie ca in opera “La ţigănci “, iar in “Lostriţa“ – devenirea de sine.

   Daca Harap Alb, personajul lui Creangă şi cel al lui Voiculescu – Aliman – au parte de o călătorie pe taramul fabulosului de sorginte populară, personajele Gavrilescu şi Dan Dionis au parte de o trecere din real in fantastic, iar după o şedere excesivă, in cazul lui Gavrilescu, revin in realul care nu mai este cel de dinainte: in “La ţigănci“ – biletul de tramvai s-a scumpit, Otilia Voitinovici s-a maritat şi s-a mutat de la adresa la care locuia, Elsa a plecat in Germania; in “Sărmanul Dionis“ – camera are câteva modificări: portretul tatălui lipseste, ca si alte cărti, casa este aceeasi, dar are mobile noi.

   In „Lostrita” , „Povestea lui Harap Alb“ si “Sarmanul Dionis”, drumurile celor trei personaje: Aliman, Harap Alb, si respectiv Dionis, sunt voluntare, spre deosebire de drumul parcurs de Gavrilescu („La ţigănci”), un drum involuntar intervenit datorită hazardului (uitarea servietei cu partituri, intr-o zi excesiv de călduroasă).

            Dacă Harap Alb, porneşte la drum cu intenţia de a deveni succesor la tronul împaratului Verde, Aliman, al cărui drum este de aceeasi sorginte populară ca si cel al personajului lui Creangă, doreste recuperarea fiintei iubite pierdute. Dan Dionis, întreprinde calatoria in fantastic, fiind stapanit de dorinta de cunoastere si dobandirea libertăţii absolute. In cazul lui Gavrilescu, pe de alta parte, drumul are rolul cunoasterii sinelui, aventura vietii lui. Continuă lectura