PRIMĂVARA MEA

Mariana MAZÂLU – clasa a XII-a A, LTNB

Spiritul ei se răsfrânge

În ochii mei senini…

Ţâşnesc din ea

Tainice izvoare de lumină

Ce acoperă pomii goi

Cu flori de borangic.

Inima tresare la

Parfumul hipnotic al primelor flori

Ce adie uşor,

Şi emoţiile apar odată cu

Alaiului multicolor de fluturi

Ce zboară pe cerul deschis către Rai.

Sufletu-i tânăr izvor de bucurie

Încununat cu raza sfintelor iubiri.

Ea este primăvara mea.

 

 

 

 

CULOAREA DRAGOSTEI

 

Pictez în culori,

Pe cerul senin.

Dragostea noastră

Este un curcubeu de emoţie

Ce răsare din lumină

Şi se împleteşte

Ca o ghirlandă de iubire

Ce ne contopeşte sufletele pereche

Întru-un trandafir sângeriu.

Reclame

CĂLĂTORI ÎN VISE

Mariana MAZÂLU

(clasa a XI-a A – LTNB)

 

 

Mireasma vremurilor trecute

Învie în noi speranţe,

Petalele de soare

Ne încălzesc sufletele.

Iar iluziile…

-de care nu o să ne vindecăm niciodată.

Ne ridică in văzduh.

Dar noi suntem doar

Simplii călători în vise.

 

DESTIN

 

Sufletul arde ca o jertfă…

Discul de foc se topeşte

În orizontul plumburiu.

Văzduhul se împrăştie în ea

Iar el caută răspunsuri…

Buzele ei roşii sunt pecete

Pe testamentul sufletului său.

A fost o dragoste puerila

Dar s-a pierdut în parfumul toamnei.

 

 

CIOPLITOR DE SUFLET

ŞTEF GHEORGHIDIU în relaţie cu ELA

 

Mariana MAZÂLU – clasa a X-a A (LTNB)

 

 

Stefan Gheorghidiu este eroul principal al romanului,un intelectual preocupat, în primul rând, numai de probleme de conştiinţă. El este sublocotenent reservist conform jurnalului de front al acestuia.

Romanul incepe printr-o disctutie de la popota: “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala”. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere insa situatia se schimba dupa mostenirea averii din partea unchiului Tache.

Ela este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care aspira cu atata sete Stefan Gheorghidiu. Femeia construita numai prin ochii barbatului insetat de absolutul iubirii, al carui crez nu facea concesii sentimentului :”Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.

Stefan Ghiorghidiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca Elei ii placea sa discute politica, sa intervina indiscutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie.

In sustinerea acestei conceptii, sugestiv este si faptul ca el ii spune pe nume o singura data, prilej cu care cititorul si afla numele femeii, in restul romanului o numeste “femeia mea”, “nevasta-mea”, “fata asta”,”ea”. In constiinta lui Stefan Gheorghidiu, Ela se transforma dintr-un ideal de femeie, intr-o femeie oarecare, semanand cu oricare alta

Stefan Gheorghidiu precizeaza: “ca personalitate sociala ma simt intr-o situatie falsa si nesigura, cand ma saluta prea respectuos, chiar un servitor. Parca merg pe calcaie” insa Ela era tocmai opusul sau, luxul,petrecerile, burghezia reprezenta un interes deosebit pentru ea, intrand in contradictie cu idealul lui de feminitate:” As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare” (banii…).

Reactiile Elei in probleme pragmatice il contrariaza: “Aveam impresia ca intamplarea cu mostenirea trezise in femeia mea porniri care dormitau lent, din stramosi in ea”.

Sufletul lui Stef, torturat de iubire si gelozie trece printr-o stare de infinite nuante ale trairii: disperare, dispret, suferinta, duiosie desi el afirma : “ Nu, n-am fost nici o secundă gelos, deşi am suferit atâta din cauza iubirii.”

Sintagma “Cioplitor de suflet” face referire la faptul ca Stef este initiatorul Elei in aceasta transformare si cu sau fara voia sa a ajuta-o sa se schimbe.

Drumul parcurs de el este mai interesant deoarece descopera o alta persoana in Ela, conceptia sa despre femeia iubita fiind distrusa iar la baza acestui fapt sta antiteza aparenta-esenta cum sesizam si in citatul:”Am crezut atata vreme ca  eu sunt singurul motiv de durere pentru femeia mea iar azi descopeream ca ochii ei sunt gata sa planga pentru altul…”.Timpul desfasurarii evenimentelor este subiectiv.

         Relatia dintre Stefan Gheorghidiu si Ela nu este una fireasca, normala ca intre un sot si o sotie iar in final iubirea dintre cei doi esueaza.

cartea ca marea

de Mariana MAZALU

Gravitez in jurul cuvintelor

Şi nu pot…

Nu pot,

Să-mi imaginez,

Unde sunt?

Oare …

Ştiu … sunt într-o carte

Care e atât de tăcută –

Ascunde ca marea,

În adâncul ei,

Atâtea comori.

Te vad,

Înger

Cu aripi de ceară,

Ce te topeşti

In zborul

Spre înalt,

Spre dincolo

Dar nu renunţi

Şi vei zbura

Chiar şi fără aripi.