„Aripi de dor”

de Cristian NEAGU

Iată  că  mai  apar cărţi structurate prin poezia de contemplare lirică şi delicateţea actului poetic, – precum  antologia  a  cărei  lansare  ne-a  reunit astăzi – ceea ce înseamnă că nu este totul pierdut, în contextul  tendinţei de expansiune a pornografiei în cultură. Eforturile sisifice prin care a fost concepută  şi  finalizată această antologie, aparţin Prof. dr. Const. Miu,  trădat prin promisiuni  şi onorat de susţinători  prin… absenţă.  Se  pare  că  „mâna”  de  intelectuali a  Medgidiei, nu-l merită! Mă bucur să constat  că  ponderea  participanţilor  la acest eveniment cultural, este reprezentată de adolescenţi, şi făcând  apel  la  răbdarea  de a mă suporta nu mai mult de zece minute, voi încerca să explic pericolul prin care trece spiritualitatea românească, aflată destul de vizibil pe teritoriul decadenţei.

     Etimologic, cultura, culturae deţinea în antichitate referinţa strict asupra cultivării pământului, determinând prin apariţia fenomenului de cult, (al pământului, soarelui, strămoşilor, e.t.c.) filonul spiritual din care  au  rezultat  culturile – artele – popoarelor  în  cadrul  cărora, fiecare popor şi-a semnat actul de identitate dar şi de continuitate, prin  sintagma „hrană spirituală”.