de Cristian NEAGU
Iată că mai apar cărţi structurate prin poezia de contemplare lirică şi delicateţea actului poetic, – precum antologia a cărei lansare ne-a reunit astăzi – ceea ce înseamnă că nu este totul pierdut, în contextul tendinţei de expansiune a pornografiei în cultură. Eforturile sisifice prin care a fost concepută şi finalizată această antologie, aparţin Prof. dr. Const. Miu, trădat prin promisiuni şi onorat de susţinători prin… absenţă. Se pare că „mâna” de intelectuali a Medgidiei, nu-l merită! Mă bucur să constat că ponderea participanţilor la acest eveniment cultural, este reprezentată de adolescenţi, şi făcând apel la răbdarea de a mă suporta nu mai mult de zece minute, voi încerca să explic pericolul prin care trece spiritualitatea românească, aflată destul de vizibil pe teritoriul decadenţei.
Etimologic, cultura, culturae deţinea în antichitate referinţa strict asupra cultivării pământului, determinând prin apariţia fenomenului de cult, (al pământului, soarelui, strămoşilor, e.t.c.) filonul spiritual din care au rezultat culturile – artele – popoarelor în cadrul cărora, fiecare popor şi-a semnat actul de identitate dar şi de continuitate, prin sintagma „hrană spirituală”.