Irina ZAMFIRESCU
Am vazut și eu Bătrânul
Ce aduce fericire,
Cu fărâme mici de pâine
Îmbibate în Iubire…
Am zărit pe străzi Bătrânul
Ce zâmbește cu iubire,
Sufletele le îmbibă
Cu trăiri de fericire!
Porumbeii i se-nchină
Căci Bătrânul îi hrănește
Și fărâmele de Pâine
Sunt fărâme de Iubire!
Irina ZAMFIRESCU
Dragostea de tara e mereu un cant –
O oda ce n-o lasi sa moara,
E, ca o salba ce o porti in gand,
Ca o nepretuit – primita-n dar din mosi stramosi
Comoara!
Dragostea de tara, poti s-o asemeni
Cu o iisoara tesuta-n timp de veacuri de noi toti,
Ca o nepretuita nestemata, dor de tara…
Purtat in gand – ce-i ca un cant,
Nicicand lasat sa moara!
Dragostea de tara-i Unitate,
Zidita peste ani de-inaintasi
Prin jertfa lor, prin lupte neintrerupte
Ca apoi sa rasara, lasata noua astazi de cei dragi
O mandra Romanie ce-o vom lasa noi maine ai nostrilor urmasi!
Irina ZAMFIRESCU
Cu parfum de crizanteme
A venit iubirea noastră –
Și-a fost scris cândva în stele
Să rodească!
Cu parfum de crizanteme,
Raze blande si catrene
Au venit în lumea noastră
Să-mplinească!
Cu parfum de crizanteme,
Toamna ne-a adus iubirea –
Să lăsăm deci fericirea
Să-nflorească!
Irina ZAMFIRESCU
Dă Doamne oamenilor zâmbet,
Zăpezi de vise peste noi –
Să-nsenineze sufletele
De-aceste noroioase ploi!
Şi vino Doamne cu blândeţe,
Aşterne-n suflete iubiri –
Îmbujorări de dalbe feţe
Şi-n ochii noştri doar sclipiri!
Cu tresăriri de fericire
Ne umple sufletele – TU
Adu-ne aleanul de IUBIRE
Ce-l cer în RUGĂ ţie acu’ !
METAMORFOZE 