MOTIVUL DRUMULUI

Gabi MACIAC- clasa a X-a B

Motivul drumului ca etapa importanta in ilustrarea calităţilor de excepţie ale protagonistului cu scopul devenirii de sine este prezent in toate cele trei creatii literare, si anume „Povestea lui Harap Alb”, „La tiganci” si „Lostrita”

Fiecare din cei trei protagonisti au parte pe tot parcursul periplurilor sale de anumite intamplari ce le vor schimba soarta. Gavrilescu, ca si Harap Alb, are parte de un singur periplu pe cand Aliman are parte de doua: primul atunci cand pleaca in cautarea lostritei cu scopul de a o prinde, iar al doilea atunci cand pleaca in cautarea fetei salvate de la inec dupa ce mama ei o ia acasa.

Ca si Harap Alb atunci cand pleaca sa cucereasca lumea din propria vointa si Aliman isi asuma periplul, pe cand Gavrilescu are parte de tot ce urmeaza sa se intample in mod involuntar cu ajutorul hazardului: si-a amintit ca a uitat servieta cu partituri acasa la eleva sa de pian si coboara din tramvai cu scopul de a o recupera; de acolo coplesit de caldura torida este atras de mirosul si umbra nucului din gradina tigancilor.

Sesizam atat in „Povestea lui Harap Alb” cat si in „Lostrita” motivul botezului: fiul de crai primeste numele de Harap Alb de la Span atunci cand fac schimb de roluri la fantana-uter, iar fata salvata de la inec primeste numele de Ileana. In „Lostrita” nu sesizam motivul ratacirii sau proba ghicitului prezente, de altfel, in celelalte doua opere. Aceasta poate fi o deosebire.

In „Povestea lui Harap Alb” podul reprezinta puntea de trecere câtre o alta lume, o lume fabuloasa, in „Lostrita” obiectul magic (pestele de lemn) si descântecul (o parte din ritualul pe care Aliman trebuia sa îl savarseasca la miezul noptii) fac posibila intrarea in lumea magica, iar in „La tiganci” mirosul frunzelor de nuc si umbra acestuia il atrag pe Gavrilescu in gradina magica.

In cele trei opere drumurile parcurse de protagonişti se realizează cu scopul întâlnirii sau căutării fiinţei iubite. Gavrilescu îşi relatează povestea de dragoste cu Hildegard, in final reîntâlnind-o; Harap Alb îşi găseşte jumătatea la împărăţia lui Roş împărat, pe fata acestuia, iar lui Aliman apele Bistriţei ii aduc aleasa. Cifra magica – trei – este prezentă de asemenea  in cele trei opere.

In vreme ce Harap Alb este inviat de fata imparatului Ros, Gavrilescu si Aliman isi refac cuplul erotic pe taramul thanatosului. Aidoma lui Harap Alb, Aliman este un flacau voinic si frumos deprins cu viclesugurile salbaticiunilor si inzestrat cu anumite calitati de exceptie.

Gavrilescu atunci cand se rataceste in bordeiul tigancilor, tot consumând cafea, capata o stare de beatitudine si Aliman de atata zbucium si alergatura capata o stare de somnloenta. Se desteapta doar la auzul povestilor despre lostrita ca si Gavrilescu atunci cand isi aminteste de Hildegard. HHarap Alb si Aliman au parte pe parcursul periplului lor de ajutor: Harap Alb din partea Sfintei Dumineci, celor 6 uriasi, calului, reginei albinelor si craiasa furnicilor, iar Aliman primeste ajutor din partea unui batran trecut de 100 de ani.

Asemanator Spanului din „Povestea lui Harap Alb” putem spune ca este mama fetei salvate de la inec deoarece este tipul personajului care sta in calea protagonistului facand tot posibilul sa le strice orice plan. Spunand acestea, am demonstrat de ce „La tiganci”, „Povestea lui Harap Alb” si „Lostrita” sunt asemănătoare din punctul de vedere al periplului.

Reclame

Periplul lui Gavriescu si cel al lui Harap-Alb. Asemanari si deosebiri

Gabi MACIAC – clasa a X-a B

Majoritatea basmelor romanesti au in structura lor drumul ca etapa importanta in ilustrarea calitatilor de exceptie ale protagonistului, scopul acestuia fiind devenirea de sine. Din aceasta perspectiva nici „Povestea lui Harap-Alb” nu face exceptie, insa nu numai basmele romanesti prezinta acest aspect.  Nuvela lui Mircea Eliade este considerata de critica noastra literara drept reprezentativa pentru fantasticul abordat de Eliade, avand in structura sa drumul ca etapa importanta nu in devenirea de sine, ci mai cu seama in autocunoastere si redescoperirea de sine.  In basmul in discutie, protagonistul, aflat la varsta initierii, pleaca sa cucereasca lumea. Inainte  de acest pas important, are de trecut proba de curaj data de tatal sau la pod- punte de trecere catre o alta lume. Opinia prozatorului Eliade este ca, in nuvela sa „La tiganci”, sacrul este camuflat in profan- se ofera un concret aspect ca se trece din timpul profan in cel sacru.

           Asadar, cei doi protagonisti se afla pe o punte de trecere catre o alta lume, numai ca in opera lui Eliade timpul este unul dilatat, este prezentata o scurgere diferita a timpului, iar in „Harap-Alb”, actiunea se petrece intr-un illo-tempore („amu cica era odata”) intr-o lume fabuloasa.  Harap-Alb, alfat la varsta initierii si plecand sa cucereasca lumea din propria vointa isi asuma periplul, pe cand Gavrilescu are parte de tot ce urmeaza sa se intample in urma hazardului (o intamplare neasteptata). Gavrilescu este un modest profesor de pian, ce erge cu tramvaiul de trei ori pe saptamana, spre a da lectii de pian unei tinere, Otilia Voitinovici (timpul in care se deplaseaza Gavrilescu este timpul profan-unul monoton si anost, un fel de rutina). Atunci cand isi da seama ca a uitat servieta cu partituri acasa la Otilia si coboara din tramvai, spre a lua altul in directia opusa, este coplesit de caldura de afara si, atras de umbra si mirosul nucilor, se trezeste in gradina tigancilor. Asadar, acesta este modul in care Gavrilescu ajunge din timpul profan in cel sacru.

           Motivul labirintului reprezinta si el o asemanare intre cele doua creatii literare. In „Povestea lui Harap-Alp”, acest motiv apare atunci cand protagonistul se rataceste in padure, este pacalit de span si ajunge sa il slujeasca sub acest nume, de Harap-Alb.  In „La tiganci”, ratacirea se petrece chiar in casa (bordeiul) tigancilor. Incaperea aceasta are marginile pe care nu le poate vedea: perdelele sunt trase, iar paravanele se confunda cu peretii. Faptul ca Harap-Alb se rataceste intr-un element al naturii- padurea, iar Gavrilescu in casa tigancilor reprezinta din nou o deosebire.  Proba ghicitului se afla, de asemenea, in cele doua opere. Harap-Alb, in drumul sau, ofera ajutor unor adjuvanti, care mai tarziu ii vor veni in ajutor, il vor recompensa: Craiasa albinelor intervine atunci cand fiul craiului are de ghicit fata imparatului Ros, o alta proba data de acesta, reusind in final sa o recunoasca. Gavrilescu, aflat in bordeiul tigancilor, este supus si el la o proba de ghicit: care este ovreica, grecoaica si care este tiganca. Se pierde in trecut si rateaza ghicitul in final nemaireusind deloc a ghici fetele. Capata o stare de beatitudine si se simte fericit.

           Aici intervine o alta deosebire intre cele doua probe de ghicit, si anume faptul ca protagonistul lui Eliade nu este ajutat de nimeni pe parcursul probei. Daca Harap-Alb are parte de nenumarati adjuvanti si formatori pe parcursul periplului sau, Gavrilescu are parte doar de un mister anticipativ, si anume intamplarile colonelului Lawrence de care vorbeste toata lumea. Uciderea lui Harap-Alb semnifica pe de o parte moartea acestuia, pe de alta parte nasterea lui (moarte in raport cu starea anterioara, iar nastere in raport cu cea consecutiva). Revenirea lui Gavrilescu in timpul profan este asemanatoare cu reintoarcerea lui Fat-Frumos din basmul „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, dar putem afirma ca se aseamana si cu nasterea (invierea) lui Harap-Alb.

         In final, periplul lui Harap-Alb capata semnificatia deplinei maturitati, intru-cat ajunge sa se casatoreasca cu fata imparatului Ros, devine conducator si isi ia viata pe cont propriu, periplul sau terminadu-se complet. Cel al lui Gavrilescu capata semnificatia regasirii de sine, autocunoasterii, casatoria cu Hildegard, iubirea tineretii lui, contribuind in final la acest lucru.