pamflet de Florian BRATU
În ultima vreme vechile resturi ale satelor aruncate cu furca în spaţiul culturii şi ştiinţei (în orice tranziţie gunoaiele se adună) au devenit foarte active propunându-şi, conform vechilor apucături ale vechiului-nou regim, de a impune unităţi de măsură, standarde, deşi habar nu au ce înseamnă aceste lucruri, emit sunete ca nişte papagali, căci promovarea lor s-a operat pe criterii de “ciripit” şi şira spinării îndoită la timp, dacă nu prin servicii şi contraservicii, în cel mai fericit caz prin folosirea în diferite chipuri a originii sănătoase întru propulsarea idioţiei la nivele foarte înalte ale ştiinţei şi tehnicii gagacademice. Mai precis, prostia care tropăie prin “ştiinţă” îşi arogă titluri imaginare, de unde şi vorba: prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul!
Alexandru Paleologu în cartea sa “Despre lucrurile cu adevărat importante” publicată la Editura Polirom, Iaşi, 1998 afirmă pe bună dreptate: “Priviţi cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenţa nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-şi pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor. Prostia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei …”(p.7-8).
Prostia care are o funcţie mimetică ştie că nu poate exista fără a deţine puterea, dreptul de a dispune de ceilalţi prin scăunelele pe care s-a cocoţat ca orice slugă parvenită. Neamul prost oricâte titluri ar acumula şi numai prin mijloace specifice (bani, relaţii, pupatu’ ştim noi unde) tot neam prost rămâne!
Amin.
METAMORFOZE 