Cristina ILEA
Când luna dintre nori
Amarnic, crud străluce,
Aşa şi gândul tainic,
Către cer mă duce
Iar stele căzătoare
Se-aruncă din neant,
Către pământul aspru
În mare înecat.
Zâmbea adând şi dorul
Din tainice priviri,
Cum rece se încheagă
Eternele-amintiri.
Istorică
Din pagini prăfuite
Pruternice, răzleţ,
Fiinţe mâzgălite
Se conturau semeţ.
Din vremuri mult apuse
Cu zâmbete vioaie,
Ziceau poveşti nespuse
Din aprige războaie.
Şi când apusul zboară
Lăsând o umbr’ ascunsă,
În cărţi se-ascund ei iară,
În pace nepătrunsă.
METAMORFOZE 