Doar om să fii…

EDA

Doar om să fii… 

 Mergeam nepăsătoare odată,

Pe-o stradă foarte aglomerată.
Mulţimi de oameni pe-acolo se plimbau,
Unii erau grăbiţii, alţii abia păşeau.

 

Un şchiop, sărmanul stătea şi privea,
Privea la lumea care tot trecea.
Cu ochii-nlăcrimaţi ofta neîncetat,
Voia doar să se plimbe, dar chipu’i s-a-ntristat.

 

Şi ochii mei erau înlăcrimaţi de milă…
Zicandu-mi : “ce s-a-ntâmplat copilă?”
Dar eu n-am spus nimic , gândeam departe…
Ţineam în mine plânsul, clipele erau deşarte.

 

Mi-e teamă , mi-e teamă de tot ce ne desparte.
Singurul mod etern, ce se numeşte moarte.
Noi suntem muritori şi asta-i un coşmar.
Tot ce lăsăm în urmă va fi şi e-n zadar !

 

Timpul este scurt

A sosit momentul ce l-am aşteptat,
Să mă-ntorc acasă , eu am tot sperat.
Sfârşitul săptămânii îmi zâmbeşte dulce
Şi sine îşi spune :” Acasă se duce !”

Dar acest moment nu durează mult.
Mă voi reîntoarce, timpul este scurt.
Mama e departe şi mi-e greu s-aştept,
Trupul ei divin să îl strâng la piept.

Somnul nu e dulce cum era odată,
Noaptea mă trezesc şi mă simt uitată.
Când priveam la cer , m-am tot întrebat,
Unde este steaua ce m-a protejat?

Cerul nu zâmbeşte…luna se ascunde,
Dimineaţa oare… soarele m-aude ?
Chiar de nu m-aude, vreau doar să răsară…
Căci prezenţa lui nu e doar afară

Reclame

Basmul iubirii noastre

EDA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eram cenusareasa ce nu gasea iubirea

Si disperata cautam atat : doar fericirea

De micul print nimic ea nu stia,

Era atat de trista intr-una si plangea.

 

Veni si vara si nici nu mai spera vreodata,

Sa fie fericita si ea, ca orice fata.

Era ca un lastar de floare ce ar fi vrut sa creasca,

Si printul ei sa vina, cu drag sa o iubeasca.

 

Timpul trecea grabit si nici nu se gandea,

La printul ce visa, aflase acum de ea.

Mica cenusareasa spre bal se indrepta,

Ajunse si aici, nimeni n-o astepta.

 

Povestea abia incepe. Caci intr-o buna zi,

In sufletul ei bland, soarele rasari.

In viata mea de-atunci, tu ai aparut

Si ne-am zambit frumos atunci cand ne-am vazut.

 

Teama a disparut, nimic nu ma mai doare

Ca tot ce a fost trist, acum e doar visare,

Acum esti printul meu ce nu-l mai las sa plece,

Iubirea ce-o purtam nicicand ea nu va trece.

 

Nimic eu nu regret, am invatat s-astept

Si stiu ca tu ma aperi si ca ma strangi la piept.

Mi-ai daruit iubire, eu simt iubirea ta,

Priveste-ma in ochi, sa vezi  iubirea mea.

 

Nu am crezut vreodata, nici in visele de noapte,

Ca printul a venit de-acolo, de departe.

Noi suntem fericiti o stim numai noi doi

Si basmul nostru se-ncheie doar cu noi.

 

Eram cenusareasa, acum sunt floarea ta.

Esti printul ce-asteptam sa vina-n viata mea.

Te rog, intinde mana, invata-ma sa zbor,

Acolo sus departe, unde nu-i niciun nor !

 

 

Ce este oare?

Numai la viaţa mă gândesc.
Este un dar dumnezeiesc.
Lumina şi căldura o-nconjoara.
Iar uneori nu e uşoară.
Nimeni nu ştie de fapt ce este ea.
Iubire ? Cântec ? Sau o stea ?
Şi mii de stări apăsătoare,
Te fac să te întrebi: ce este oare?
E vraja sufletului…ce apoi dispare….