Mihaela BOTEZATU
Eu nu voi s-ajung în rai,
Raiul tău mi-ajunge mie!
Sufletul dacă mi-l dai,
Pentru mine-i bucurie
Raiul meu îţi aparţine,
Tot ce-i rău, devine bine,
Când în suflet cuvântezi,
Dorul greu mi-l luminezi.
Dac-ar fi s-ajungi în rai,
Lângă mine tu să stai,
Să fii buna călăuză
Şi inspiratoare muză!
Dac-ar fi s-ajungi in rai,
Suflet bun, alături ai,
Fii lumina din Lumină,
Pe bolta de cer senină.
Ştiu că eşti lumina mea –
Luminoasă ca o stea.
Calea vieţii nu se pierde,
Căci e luminată-n verde.
Calea vieţii luminată,
Este dragostea mea toată
Sufletul mi-e martor sfânt,
Pentru dorul ce-l cuvânt!
Dorul tău e călător,
Dorul meu e până mor!
Şi mi-e dor de dor de tine,
Dorul ăsta-mi face bine!
De mi-i dorul călător,
Pribegit e până mor,
Căci mi-e dor de suflet sfânt,
Coborât pe ăst pământ!
Dorul tău, acum pribeag,
Mie-mi este foarte drag.
Şi să-mi fie-nsoţitor
În al inimii pridvor.
În pridvorul luminat,
De gând prin lume plecat,
Mi-este drag sufletul blând,
Privegheat de ochi bătând!
Când ochiul ţi se bate,
De e stângul sau e dreptul,
De iubire tu ai parte;
Ea îţi înfloreşte pieptul.
Pieptul de îmi înfloreşte,
Lângă mine te doreşte,
Viaţa mea de dor se-anină,
Pentru cel ce mă alină.
Alinare şi tu-mi eşti,
Dacă asta îţi doreşti.
Eşti bobocul meu de dor –
Asta îmi doresc de zor!
26 iunie 2012
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.