Cai abandonaţi

de Cristian NEAGU

MOTO: „Şi ce convinşi erau bătrânii
Că nu mor caii când vor câinii…”

Fără de cai nu s-ar fi scris istorii,
Fără de cai nu s-ar fi-ntregit
Eroi întunecaţi de strălucite glorii,
Iar omenirea perpetua cu-n minus infinit.

Detaşaţi de orice remuşcări
Uităm de cai, ce ne-au iubit prin trudă,
Şi ignorăm sentinţa nedreptei condamnări
La abandon; preludiu pentru o moarte crudă. Continuă lectura

Autodenunţ

de Cristian NEAGU

Acum, când plâng stâncile la Vidra de Sus,
Când a amuţit tropotitul oşenesc,
Iar spirite sub cruci îl roagă pe Iisus
A nu se pierde neamul românesc,
Exilaţi-mă în Cassiopeea, Continuă lectura

Eminesciană

de Cristian NEAGU

Aripa-mi frântă, inutilă,
Mă face să visez zborul prin durere
Peste negre stânci, spre raza de lumină,
Asociindu-mă tristelor himere;
Lacrimile prelinse usturător de-ncet,
Se suprapun cadenţei, aruncătorilor de pietre, Continuă lectura

Demi, DEMIURGUL

 de Cristian NEAGU

Supus unui examen filologic,
El demonstrează nivel de şapte clase
Şi tot ce-a scris, reflectă categoric
Agramatism, în forme monstruoase.
Recunoscut pseudoliterat, Continuă lectura

Nostalgii de iarnă

de Cristian NEAGU

Se-ntrec năluci călări pe vânt,
În chiote de crivăţ exaltat
Imaculând cu alb, şi cu descânt,
Colinde vechi… pe care le-am uitat.

Cosmetica iernii, în culori păgâne Continuă lectura