WELCOME!

Mirela TULBURE

Bine ai venit în lume, omule

Acolo unde albul şi negrul merg mână-n mână

Iar cuvintele şi tăcerile există-mpreună

Unde libertatea poate fi în acelaşi timp captivitate

Iar captivitatea poate-nsemna totală libertate.

În lumea asta,omule,anii durează cât o secundă

Iar secundele ani întregi ar putea să ascundă.

Departe-i aproape,aproape-i departe

Moartea e viaţă,şi viaţa e moarte

Frigul e fierbinte,arşiţa-i rece

Totul vine abia când trece.

Micul e mare,iar marele-i mic

Zăpada-un fulg,potopul-un pic.

Înaltul e jos,iar josul e sus

Apusul e răsărit,răsăritul-apus

Începutul e sfârşit,sfârşitul-un nou început

Absolutu-i relativ,relativul-absolut.

Pamântul şi cerul se întâlnesc

Cele vechi cu cele noi se reunesc.

Din lumină întuneric se naşte

Dar fără beznă,lumină n-am cunoaşte

Devreme-i târziu,târziu e devreme

Dilema are soluţie,soluţia-i o altă dilemă

Căderea e zbor,iar zborul-cădere

Liniştea e zgomotoasă,zgomotul-tăcere.

Cel bogat e sărac,cel sărac e bogat

Slăvit e cel mort,iar cel viu e uitat.

 

Asta e lumea în care trăim,omule! Welcome!

Reclame

Balada dorului

Mihaela BOTEZATU

Vântul suflă cu putere,

Surpă tot în calea lui…

Rău e Doamne, frig, durere,

Rup tăcerea dorului.

 

El colindă şi vorbeşte,

Caută ce a pierdut,

Şi pe drum mereu primeşte,

Lacrimi de la început.

 

Îi cad pletele tot negre,

Pe cărări tot mai pustii,

Îmbracă straie funebre,

Zi de zi mai pământii.

 

Uită apoi, îndoliat,

Lacrimi de la început,

Căci speranţa ce-a aflat,

Se uscase de demult.

 

Au rămas petale moarte,

Genuncheate tot mai mult,

Greu pământul să îl poarte,

Tot pe pieptul lor cel mut.

 

A rămas dorul sihastru,

Fără ochi care să vadă,

Nu mai are cer albastru

Căci lumina stă să cadă.

 

Se întoarce în trecut

Ca să mai zâmbeasc-odată

Iar apoi rămâne mut,

Fără a plânge să mai poată.

 

Se usucă şi se pierde,

În pământul cel hapsân,

Nu mai vede câmpul verde,

Este în al morţii sân.

 

Mai gustă aer odată

Să-i fie amintire vie,

Încearcă fără ca să poată,

Cu ghearele să se mai ţie.

 

Şi lasă urme-n calea lui

Dar este dus către abis,

Prizonier destinului,

În lupta sa este învins.

 

Rămâne golul pe pământ

Căci dorul a murit, pustiu,

Nu e privire sau cuvânt,

S-a dus lumina celui viu.