Comunicare şi comuniune în Luceafărul

de prof. dr. Const. MIU

Cei trei componenţi ai triunghiului erotic din poemul Luceafărul (Hyperion, Cătălina şi Cătălin) au nevoie, fiecare în parte, atât de comunicare, cât şi de comuniune.
Strofa a cincia din prima parte a poemului relevă modul diferit cum Luceafărul, respectiv fata de împărat înţelege nevoia de comuniune. Ea acţionează după impulsul de moment, căci ce altceva exprimă cele două adverbe de timp („azi” şi „mâni”) în relaţie cu verbul la indicativ prezent, care se repetă şi urmat de o concluzie, în componenţa căreia adverbul de mod „gata” evidenţiază acţiunea momentană: „Îl vede azi, îl vede mâni, / Astfel dorinţa-i gata” (s.n.). El este adeptul durabilităţii. Din această perspectivă, gerunziul „privind” în relaţie cu sintagma temporală „de săptămâni” dezvăluie o acţiune contemplativă. Că Luceafărul este adeptul unei comuniuni totale reiese din câteva detalii furnizate de narator: „Şi pas cu pas pe urma ei / Alunecă-n odaie / (…) // Căci o urma adânc în vis / De suflet să se prindă” (s.n.). Continuă lectura