METAMORFOZE – 100

de Doru Ioan LAZĂR

Când spun: METAMORFOZE,

Eu înţeleg schimbare

A clipei scăpărare,

Un vals nebun de Roze,

Buchet de tuberoze

Ce scânteiază-n soare…

 

Când spun: METAMORFOZE,

Eu înţeleg schimbare…

 

Sublimă căutare,

Ieşiri din anchiloze,

Ca un album de poze

Din vremi nemuritoare…

 

Când spun: METAMORFOZE!

 

CU… PARU’ !

 

              Numitului Florin Iaru

 

Iaruleee,… când te-ai născut

Ursitoarele-au făcut

Ceasul tău în zi de MARŢI,

Miercurea – post fără Harţi,

Joi eşti drac, nu eşti divin,

Vineri – şarpe cu venin,

Sâmbăta – trei ceasuri rele,

Iar Duminica … belele…

Fiindcă tu ai renegat

Neamul Binecuvântat,

Neamul nostru, românesc,

Ce-a născut un Eminesc…!

 

Tu, un nulla, imposibil,

l-ai taxat: „Intraductibil!”…

 

Pentru cine, bă, pencine –

Pentru minţile puţine,

Pentru graiurile care,

Domnul le-a creat sub soare

Şi le-a dăruit ca Hrană

LIMBA EMINESCIANĂ!?

 

Asta a umplut paharu

Şi mi-e mai amar… amaru

Că te-aş ologi cu paru

Iar şi iar şi iar, bă, Iaru…! 

Continuă lectura