noi poeme de TRAIANUS (Traian VASILCĂU) – Chişinău
Rănită , zace-n drum durerea,
Odaie-n trupu-mi îi voi face,
Tăcerea-i graiul care-i place,
Preaplînsul meu i-i mîngîierea.
A ruginit privirea Morţii,
Moare-n curînd şi-mi este teamă
Că fără ea, prin taina bolţii
Te-oi căuta zadarnic, Mamă!
de Cosmin ŞTEFĂNESCU
2. Faţă în faţă cu un strop de viaţă
Viaţa privită prin vizor pare atât de reală, atât de vie, palpitantă, fatidică şi absolut tranşantă şi ne este contemporană nouă, protagoniştilor ei. Totul pare o luptă fără sorţi de izbândă cu morile de vânt sau o figură de stil a ceea ce reprezintă durerea dusă la paroxism.
Nu rareori ne privim în oglindă şi descoperim cum ne-a pustiit vremea şi ce a făcut din noi – mii şi mii de crevase minuscule adevărate văi rift unde faliile stau îngheţate într-o aşteptare tectonică.
Societatea a devenit un instrument sau o creaţie cu un spectru de putreziciune şi de boală adusă deliberat într-un stadiu critic poleită însă cu diverse aspecte pastelate, pentru un strop de culoare.
Corupţia este astăzi Marea Doamnă Cenuşie, cea care tronează în mantia de ură, mizerie şi dezmăţ şi jonglează cu oamenii un noian infinit de evenimente şi sentimente. De fapt aceasta este aceiaşi creatură hidoasă care ne zâmbeşte hidos din senat, parlament şi televiziune şi îşi face veacul în mai toate vârfurile de lance ale societăţii. Aici sunt adăpostite facţiunile vechi şi noi călare pe un butoi cu pulbere fierbând într-o tăcere mută. Nu cred că va mai dura mult, până se va sparge buboiul. Continuă lectura
METAMORFOZE 