Mariana MAZÂLU – clasa a XII-a A
Soarele-mi topeşte
Inima-ngheţată
Iar visele-mi sunt
Inundate de lumină.
Am aşteptat de-un veac
Să dezmorţim natura…
Să lumineze în calea mea obscură.
Iubirea să ne înalţe sufletul
Şi să plutim cu toţii
În acest imens ocean de vise.
AMINTIRI
Sorb ceaiul din
Ceaşca mea plină cu amintiri,
Ce nostalgic..
Închid ochii şi parcă simt şi acum
Mirosul de brad al lemnului uscat
Care trosneşte în sobă.
Văd valurile de zăpadă
Care împrejmuiau casa,
Troienele fără sfârşit
Care te duceau în rai,
Pomii îmbracaţi în veşminte de iarnă,
Încărcaţi cu puritate.
Luna blândă
Care mângâie încet întreg ţinutul
Şi luminează acest tablou magic,
De vis..
Însufleţit de speranţe.
METAMORFOZE 