OCEAN DE VISE

Mariana MAZÂLU – clasa a XII-a A

Soarele-mi topeşte

Inima-ngheţată

Iar visele-mi sunt

Inundate de lumină.

Am aşteptat de-un veac

Să dezmorţim natura…

Să lumineze în calea mea obscură.

Iubirea să ne înalţe sufletul

Şi să plutim cu toţii

În acest imens ocean de vise.

 

 

 

AMINTIRI

 

Sorb ceaiul din

Ceaşca mea plină cu amintiri,

Ce nostalgic..

Închid ochii şi parcă simt şi acum

Mirosul de brad al lemnului uscat

Care trosneşte în sobă.

Văd valurile de zăpadă

Care împrejmuiau casa,

Troienele fără sfârşit

Care te duceau în rai,

Pomii îmbracaţi în veşminte de iarnă,

Încărcaţi cu puritate.

Luna blândă

Care mângâie încet întreg ţinutul

Şi luminează acest tablou magic,

De vis..

Însufleţit de speranţe.

Reclame

VIAŢA

de Mariana MAZÂLU

Valurile somnoroase

Se sparg de ţărm,

Viaţa…

Tăcerea alunecă pe stânci,

Leagănul de spumă

Se unduieşte încet…

O dată cu durerea.

Marea, cu lumina ei albastră

Ne  cuprinde

Pe toţi.

 

POVESTE

 

Tremură zarea…

Sufletu-mi e îngheţat.

Zăpada cristalină

Este mantia purităţii

Ce ne acoperă păcatele…

Un fulg de nea

Mi se topeşte uşor

Pe obraz…

Viata,

Este o eternitate de-o clipă.

PREMONIŢIE

 

Vis în neant,

Pasărea gândului…

Zboară.

Fantasmele viitorului

Sunt ursitoarele Prezentului.

Soarele

Ne trezeşte în fiecare dimineaţă

Cu săgeţi luminoase.

 

 

 

SUFLET ABANDONAT

de Mariana MAZÂLU – clasa a IX-a A

Timpul capătă formă…

Este septembrie!

Castanii îşi apleacă ramurile

Peste suferinţa noastră,

Frunzele – peceţi sângerii

Adie uşor…melancolic,

În ritm melodios

De toamnă.

Peste tot, în jur…

Miros de suflet abandonat.

 

Continuă lectura