Carmen RADU
Curcubeul –
semnul lui Dumnezeu
de iertare…
***
Curcubeul –
Dumnezeu nu a mai vrut
o nouă arcă…
***
Flori de cireş –
veşmântul primăverii…
adierea din noi.
***
Aşteptare –
un cireş înflorit
are lacrimi amare…
***
Seară de iunie –
coş cu cireşe coapte…
amar şi dulce.
***
Răscruce de drum –
cumpăna fântânii e
semn de popas.
***
Lângă drum, copaci –
soarele caută loc
de odihnă.
***
de Carmen RADU
numai până la majorat
are nevoie un copil
de părinţi?
părinţii cât au nevoie
de copii lor?
Un răspuns
ca un leagăn
al copilăriei
împins numai în sus
de mâna
sufletului tău…
balanţă cu întrebări multe
dar cu un singur răspuns…
de Carmen RADU
Iartă-mă, Doamne!
Iartă-mi sufletul
care a uitat
că bradul de Crăciun
e bucurie…
că nu e numai amintire,
nu e lacrimă,
nu e poveste neterminată….
Învaţă-mi sufletul
să nu mai plângă
în colţ de amintire!
Învaţă-mi sufletul
să înţeleagă,
să accepte,
să poată să mai colinde
printre îngeri!
Învaţă-mi sufletul
că îngerii
au chipul
iubirii din noi…
de Carmen RADU
Timpul ca variabilă…
O dată, o singură dată
aş fi vrut să stea în loc.
Să stea în locul
dinainte al unei morţi…
să rămână numai
amintirea mea
despre ceea ce ar fi fost
să fie.
****
paşi grăbiţi
prin sufletul meu…
clepsidra nu mai are nisip.
****
mi-ai pus la încercare
sinceritatea.
Ceea ce voiai tu să afli
sufletul meu
n-a recunoscut niciodată.
**** Continuă lectura
