FUGAR CE SUNT…

de Cristian NEAGU

Mi-am privit în urmă surâsul

Printre frescele înegrite de plâns,

Aliniate în cimitirul de timp, prin care visul

Bântuie într-un spaţiu restrâns.

 

  

Cerşesc în zdrenţe sentimente pure

La trecători de-o zi prin viaţa mea

Dar nimeni nu se-ncumetă s-adune

În suflet, – cererea –  oferta  mea.

 

Mă pierd în furnicarul metropolitan

Tresărind panicat de claxoane

Şi-alerg prin cimitirul de timp, orfan

De sentimentele lumii normale.

Continuă lectura

Reclame

Grădinile lui Academus – Capitolul 2

de Cristian NEAGU

            Amplificându-se, licărul  de lumină ce  apăru la  un moment  dat, lăsa  să se  întrevadă  mişcarea  feerică  a unui front de abur ce se mistuia treptat în rotocoale, – pe fondul  sonor abia distins, al  simfoniei a patra a lui A. Bruckner – şi care, îmi oferea imaginea  din ce în ce mai clară a  treptelor încadrate de coloanele Universităţii. Sesizam totodată  o  serie  de  contururi îngroşate strident, specifice  picturii „graffiti rock”, decorând zidurile exterioare.  Ca  şi cum    fi  beneficiat de graţiile unui extaz  panteist, pelicula  subconştientului    reintegra aceleiaşi lumi alb-negru, introducându-mă în  Amfiteatrul instituţiei  de  învăţământ superior unde, aveam să  descopăr  silueta Maestrului Vişan.

    Pierdut parcă  mult  mai departe de limita gândurilor sale, afişând vizibil decepţia unei constatări, îşi întoarse privirea – cât putu de încet –  către mine  şi mi se adresă: „ Spune-mi prietene, conglomeratul acesta ridicol este numit cultură, în prim deceniu al mileniului III ?”,  Simfonia  lui  Bruckner, întrebarea  Maestrului,  dar  şi un reflex de subconştient ce păstra certitudinea declinului cultural, mi-au determinat răspunsul presărat cu ambiguităţi: „ Este adevărat  că se simte o răvăşire a valorilor intelectuale, dar  progresul… internetul… abundenţa informaţiilor…”   

            Punându-mi o mâna pe umăr, mă întrerupse:  „Şi  care-i ştofa? Abundenţa informaţiilor de care vorbeşti duce la asemenea rezultate, fiindu-mi dat să privesc scârbit organe genitale în prim planul picturilor, să ascult muzica străzii cu text libidinos, să constat    << literatura de calitate >>  este  doar  proza ori  poezia actului sexual spus pe şleau?  Din câte ştiu şi domnia-ta scrii, însă nu am a-ţi reproşa încălcarea bunului-simţ. Mai există noţiunea de cultură intelectualistă?”  Oarecum înfrânt de avalanşa constatărilor Maestrului, a trebuit să recunosc diferenţa de mentalitate culturală dintre generaţia domniei-sale şi cea prezentă. Văzându-mă  în impas, îşi desprinse mâna de pe umărul meu şi continuă în tonul pedagogului :  „Spune-mi  te  rog,  mai  ţii minte ce descoperire ai făcut, – privind un aspect al vieţii mele intime – prin  simplul  fapt că  ai respectat o recomandare ce ţine de tehnica lecturii?”  

  Continuă lectura