TĂCERI

de Marion MANOLESCU

Tăcerea înstrăinării

 

 

            Tăcerea

            prefăcută-n cuţit

            înjunghie

            timpul

 

            Dac-aş vorbi

            aş ridica

            sabia

 

            Dac-ai vorbi

            ai deştepta

            şarpele

            care

            ne-a-nstrăinat

            mărul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cartea prietenilor – 49

de Marion MANOLESCU

 

Veninul tăcerii

  

O tăcere

rătăcită

în ecoul

clepsidrei

mă ţine

îngenunchiat

în gând

scorpion

 

cartea prietenilor – 47, 48

de Marion MANOLESCU

 

 

Pastelul tăcerii

 

Tăcerea

unui nufăr

-smârc

de coşmar-

şi printre ierburi

şi scoici

moartea

vântură

licăr

de stele

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cartea prietenilor – 45, 46

de Marion MANOLESCU

 

Tăcerea din candelabru

 

Un candelabru

de tăcere

încântă ochiul

cu după-amiezi

resemnate

de păianjen

şi-n salcia

gândului

conturul

degetului

mângâie

ferestre

străine

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cartea prietenilor – 43, 44

de Marion MANOLESCU

 

Neliniştea abă

   

Pânza Penelopei

Adună

Nedumeriri în

Tainiţa vremii şi

Urmele mele de paşi

Rămase pe

Uliţa gândului

Amintesc de

Neliniştea

Albă a Duhului Sfânt

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cartea prietenilor – 42

de Marion MANOLESCU

 

Tăcerea vârstei

 

 

 

Tăcerea

îmi ţiuie

în urechi

o vârsta

străină

şi timpul

uitat

în clepsidra

inimii

devine

povară

rănită

de amintiri

cartea prietenilor – 40, 41

de Marion MANOLESCU

 

Spaima tăcerii

 

La capătul

spaimei

mi se destrămă

tăcerea

şi nu mai pot

aştepta

să-mi îmbrac

neliniştea

cu vinovăţia

destinului

tulburat

de o iubire

pierdută

 

 

Tăcere ademenită

 

Mi-ai ademenit

gândul

cu vorbe

din altă vecie

 

Acum

din fiecare

pasăre

din fiecare

piatră

din fiecare

surâs

mă nasc

tăcere

 

cartea prietenilor – 38, 39

de Marion MANOLESCU

 

Tăcerea nopţii

 

Noapteea

şi-a risipit

cenuşa

pe gândul tău

răvăşit

de regrete

apoi

a fugit

cu tăcerea

în spate

până la marginea

somnului

mistuit

de atâtea

răspântii

 

 

Tăcere de dor

 

Între

văzut

şi nevăzut

tăcerea

macină

lacrima

gândului

şi numai tu

mă poţi

ispiti

sub tâmplă

dor

de păcat

 

 

cartea prietenilor – 36

de Marion MANOLESCU

 

Pribeag printre gânduri

                                    Pentru Martin

 

Toamna

mi-a închis

timpul

în pupila

bucuriei

şi azi pentru tine

ochiul

se destramă

de dor

şi pentru tine sunt

pân-am să mor

trist cavaler–bunic-

PRIBEAG

PRINTRE

GâNDURI

 

cartea prietenilor – 35

de Marion MANOLESCU

 

Murmur de neputinţă

                   Lui Daniel Băbătie

 

Încerc

să mă adun

în singurătatea

gândului tău

împovărat

de tăcere

şi-n vecernia

din seara aceasta

îţi plâng

rătăcirea

prin anotimpuri